Noua diviziune a muncii în democraţie

Scris de Dumitru Păcuraru, 22 septembrie 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »


Problema creşterii pensiilor şi salariilor s-a rezolvat în doi timpi şi trei mişcări: se amână pentru ianuarie 2023. Anunţul vine aproape concomitent de la premierul Ciucă şi de la preşedintele Iohannis. În situaţia actuală ai zice că este o decizie cinică.

Traversăm o perioadă grea. Tocmai de aceea parlamentarii şi-au majorat indemnizaţiile cu 25%. Punând în balanţă amânarea majorării pensiilor şi rapiditatea cu care parlamentarii şi-au majorat indemnizaţiile avem tabloul perfect al împărţirii populaţiei în două categorii: poporul de rând şi privilegiaţii. Dincolo de această departajare, pe zi ce trece tot mai evidentă, se ascunde adevărata realitate a României condusă practic de partidele care ajung la guvernare.
Oricâte promisuni ar face acest guvern, oricât de bine intenţionat ar fi primul ministru, oricare ar fi acel prim ministru, el este victima partidelor care formează majoritatea parlamentară.

Ludovic Orban a fost victima propriului său partide. Cel care l-a mazilit a fost Florin Cîţu, la rândul lui aruncat din vârful înaltei funcţii de şef al guvernului de un partid mic, USR, dar la înţelegere cu oameni din PNL. Aşa funcţionează mecanismul puterii politice.

De la miniştri până la ultimul primar, toţi sunt la cheremul a ceea ce a produs pas cu pas, lege după lege, articol după articol, legislaţia ultimilor zeci de ani.

Marcel Ciolacu cunoaşte acest sistem care guvernează şi PSD-ul, şi de aceea se comportă atât de grijuliu cu oamenii din partidul său. În ciuda acestui lucru, îi va veni şi lui rândul şi va fi răsturnat din vârful partidului. La fel cum au fost predecesorii lui, începând cu Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă. Toţi marginalizaţi. Aceeaşi soartă au avut-o preşedinţii PNL. Toţi sunt înafara partidului sau pe la margini.

Aceste lupte interne necontenite fac imposibilă continuitatea unor proiectede ţară pe termen lung. Plecarea preşedintelui Iohannis va însemna un nou început, o resetare, o luare de la capăt. Totul va fi şters, şi cele bune şi cele rele. La grămadă.

Cine va fi viitorul preşedinte? Iată precuparea majoră a şefilor de partide. Carierele politice ale şefilor de partide depind de viitorul preşedinte. Dacă rămâne alianţa PSD-PNL şi după alegerile din 2024 mai rămân la conducere Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă? Greu de crezut. De aceea se străduieşte Marcel Ciolacu să găsească un candidat care să poată câştiga alegerile perzidenţiale în faţa contracandidatului PNL.

Presupunând că PNL va merge cu Nicolae Ciucă, iar acesta va câştiga prezidenţialele, Marcel Ciolacu dacă se poartă frumos acum va avea de câştigat în viitor. Dacă se ceartă cu premierul actual nu va avea decât de pierdut.
Dacă liderii politici ar fi atât de preocupaţi de soarta ţării precum sunt de propriile lor cariere, populaţia ar duce-o ceva mai bine.

Poţi număra pe degetele de la o mână măsurile pe care le-a luat actuala coaliţie de guvernare în faţa crizei. Doar mărunţişuri, praf în ochii alegătorilor. Nici nu merită să ne mai batem capul să înţelegem cum gândesc cei care conduc ţara, parlamentari, prim ministru, miniştri, grupul mic din fruntea partidelor. Ei împart funcţiile, iar funcţiile aduc privilegiile.

Din acest cerc vicios deocamdată nu se poate ieşi. Noua diviziune a muncii în democraţie urmează acelaşi sistem ca în ceea ce la şcoală se numea orânduire socială care împărţea societatea în exploataţi şi exploatatori. Greul mecanism al statului funcţionează pe spinarea fiecărui angajat căruia i se ia din salariu 48%. Atât iese din fiecare firmă.

Dacă guvernul ar dori cu adevărat să majoreze salariile ar reduce impozitele şi taxele. Nu face acest lucru. De ce? Pentru că statul sunt chiar cei care conduc statul, iar ei pot conduce atâta vreme când sunt la butoane, adică la lada cu bani publici.

Abonează-te acum Online!