Asculta acest articolDintre toate categoriile de intelectuali, fără îndoială actorii sunt cei mai activi, cei mai predispuși la proteste, cei mai hotărâți să-și ceară drepturile. Este adevărat că sunt și cei mai privilegiați de soartă fiind susținuți de guvern, de primării, de consilii județene. Artiștii plastici, scriitorii, compozitorii, muzicienii, cu excepția celor angajați la filarmonici, nu au salarii de la buget. Mai mult decât atât, drepturile de autor sunt impozitate.
Cu alte cuvinte creatorii sunt lăsați să se descurce cum pot. Și cu ce sunt mai prejos pictorii și scriitorii decât actorii? În fond, dacă scriitorii nu ar scrie piese de teatru ce s-ar face actorii?
Această inegalitate dintre intelectuali datează din timpul comunismului. Și merge înainte, indiferent de culoarea guvernelor. Sunt voci din partea dreaptă a eșichierului politic care atrag atenția că nicăieri în lume actorii nu sunt plătiți din banii publici. Au o meserie, pot juca în piese de teatru, pot face filme, și în măsura în care se vând bilete își primesc partea lor. La noi, totul este subvenționat, de la cheltuielile de întreținere ale teatrelor și filarmonicilor până la salarii.
În urmă cu ceva vreme, guvernul PSD a decis că salariile din instituțiile de spectacol trebuie majorate cu 50%. Și într-adevăr de la 1 februarie 2017 salariile acestei bresle s-au majorat cu 50%. Spre disperarea primăriilor și consiliilor județene care subvenționează teatrele și filarmonicile din provincie. La București, această sarcină cade în sarcina Primăriei Generale și a Ministerului Culturii. După ingineriile pe care le-a făcut guvernul cu primăriile, practic luându-le niște sume uriașe din bugete, măsurile s-au răsfrânt și asupra culturii. De exemplu la Satu Mare, primarul Kereskenyi spunea că la preluarea mandatului, în 2016, cheltuielile pentru Teatrul de Nord se ridicau la 8,5 milioane de lei iar acum, în 2019, suma depășește 12 milioane de lei.
Dacă din banii contribuabilului din Satu Mare se duc înspre cele două secții ale teatrului și spre teatrul de păpuși, (din păcate numai în limba maghiară) peste 2,5 milioane de euro, să ne imaginăm câți bani consumă instituțiile de spectacole la București!
Cum nu poți cheltui mai mult decât aduni la buget, evident că austeritatea a lovit și Teatrul Național. Dar cu actorii nu te poți pune. Ei sunt cei mai revoluționari dintre intelectuali. Ei știu ieși în stradă, au curajul să protesteze împotriva celor care îndrăznesc să le taie drepturile odată câștigate. În ciuda subvenționării de la stat își păstrează și independența. În paranteză fie spus, cu siguranță nu votează cu PSD.
Deci actorii au ieșit în stradă. Peste 250 de persoane au protestat în fața guvernului. Marți o delegație a fost primită de ministrul Culturii. Alături de directorul Teatrului Național, Ion Caramitru, au fost prezenți și directorii de la Muzeul Național de Artă Contemporană, de la Filarmonica George Enescu, de la Teatrul Național de Operetă. Niciun reprezentant al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Artiștilor Plastici. Ministrul Culturii, Daniel Breaz, le-a cerut “onestitate și corectitudine”, precizând că “fiind vorba despre banii tuturor românilor nu putem să cheltuim iresponsabil aceste sume de bani”.
Dar făcând o comparație între tipurile de cheltuieli, sumele alocate culturii în general sunt insignifiante. Sunt alte domenii în care se cheltuie mari sume de bani în mod nechibzuit. De teatre este nevoie, de filarmonici, de muzee și case de cultură, de asemenea. Toate tipurile de cultură, de la literatură la artele plastice, au nevoie de susținere. Cu sau fără finanțări parțiale, paradoxal este că supraviețuiesc. Și supraviețuiesc pentru că artele fac parte din stratul cel mai profund al unei națiuni.
