Asculta acest articolUSR, singur, dar și USR-PLUS într-o formulă consacrată de alegerile europene, se află într-o situație ingrată. Nu se află nici la putere, din motive pe care PNL ar trebui să le explice mai clar, și nu se află nici sută la sută în opoziție. Are o oarecare jenă când critică PNL, iar poziția de principal opozant al PSD a fost acaparată de PNL, cu aportul nemijlocit al președintelui Iohannis.
Nu a fost desăvârșită nici alianța USR-PLUS.
După o perioadă de tatonări, după tevatura făcută în jurul desemnării unui candidat la Primăria Generală a Capitalei, Nicușor Dan le-a făcut figura celor două partide care țin să se prezinte în tandem sărind peste etapa sondajelor direct în barca PNL.
Prin atitudine, prin modul de a se raporta la restul partidelor, USR a intrat în cercul vicios al indeciziilor. Ar intra și nu ar intra la guvernare. Ar fuziona sau nu ar fuziona cu PLUS. Ar merge sau nu ar merge doar în formula USR-PLUS la alegerile locale pentru primari, refuzând să intre în alianțe cu alte partide.
Dan Barna, dar și Dacian Cioloș, nu știu cum să se raporteze la Klaus Iohannis. Nu au găsit, cele două partide, nici formula adecvată în relația cu PNL, dar au renunțat și la “Ciuma roșie”. Împotriva cui să iasă în stradă, la proteste?
Dacă ar reporni protestele de stradă, care au fost adevărata rampă de lansare a celor două partide și de unde, practic, USR și PLUS și-au extras seva, ar risca să se spună despre ei că fac jocul PSD.
Nici călare, (pe situație) nici pe jos, (adică în stradă), USR-PLUS se banalizează, își pierde aura de partid al tinerei generații de politicieni.
Prea tânăr să trăiască din amintiri, adică din spectaculoasele rezultate obținute la euroalegeri, estompate de slabele rezultate de la prezidențiale, USR-PLUS are o portiță de scăpare la alegerile locale. Dacă va ști să negocieze cu PNL va obține ceea ce nu ascunde că își dorește: crearea unor structuri teritoriale.
Fără structuri puternice în teritoriu, nu te poți numi un partid mare, spunea în mod repetat Dan Barna.
Acum are ocazia să demonstreze că are un proiect viabil, realist, pentru alegerile locale. Încă de anul trecut a atacat problema alegerilor locale lansând o competiție pentru desemnarea candidaților proprii în marile orașe, Oradea, Timișoara, Baia Mare etc. dar mai ales pregătindu-se pentru București.
USR-PLUS nu este pregătit pentru o asemenea competiție.
Odată ce nu s-a modificat legea electorală și primarii vor fi aleși dintr-un singur tur, USR-PLUS se vede nevoit să schimbe strategia. Probabil, în contrapartidă la susținerea unor candidați comuni cu PNL, va pretinde susținerea propriilor candidați USR-PLUS în orașelor mai mici și chiar în comune. Desigur, dacă nu disprețuiește unitățile administrativ teritoriale numite comune.
Secretul succesului, forța partidelor mari, PSD și PNL, pășind foarte hotărât pe urmele lor și partidul lui Victor Ponta, stă în numărul mare de primari de comune. De acolo se pornește înainte de a ajunge la orașele mari, la reședințele de județe.
Alegerea primarilor într-un singur tur este un test, un prim pas în încetățenirea artei negocierii pe care trebuie să o stăpânească fiecare partid serios, fiecare politician care se consideră lider.
Acest test, pe cât de simplu pe atât de necesar pentru supraviețuire, deseori nu a fost trecut nici de către partide foarte mari. Cu o experiență istorică de invidiat, PN|CD a căzut testul artei negocierilor când s-a aliat cu un partiduleț pentru alegerile din anul 2000. Mai mult, ca partid de guvernare, a fixat pragul pentru alianțe la 10%. A obținut, împreună cu partidul lui Varujan Vosganian, ușor peste 9%, dar nu a intrat în Parlament. Drept urmare, datorită acelei greșeli, azi marele partid al lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu este istorie.
Simplificând, am spune că pentru această perioadă pre-electorală, esențial este modul în care fiecare partid știe negocia pentru maximizarea câștigului propriu.
Dacă dintr-o alianță nu câștigă toată lumea se cheamă că respectiva alianță nu-și are rostul, că liderii respectivelor partide pun interesul propriu, înaintea interesului partidului.
Este timpul, după câteva eșecuri, ca liderii USR-PLUS să afle, să recunoască un lucru simplu: că arta negocierii chiar este o artă și chiar există.
Când reprezentanții USR-PLUS vorbesc despre un “blat PNL-PSD” demonstrează că încă sunt departe de a înțelege resorturile acestei “arte a negocierii” de unde și expresia “politica este arta posibilului”.
Detașându-ne de Bismarck, autorul acelei butade, am zice chiar politica este arta imposibilului transformat, prin rațiune, în posibil.
