Asculta acest articolO campanie electorală pentru alegerea sau realegerea primarilor, consilierilor, preşedinţilor de Consiliu Judeţean, presupune o amplă dezbatere pe marginea rolului pe care îl joacă aleşii locali în dezvoltarea unei localităţi, a unui judeţ.
Despre ce se vorbeşte într-o campanie? Care sunt elementele care determină votarea unui candidat şi nu a altuia? Lista necunoscutelor dintr-o campanie electorală trebuie neapărat completată cu un element esenţial< cum îşi selectează alegătorul candidatul pe numele căruia va pune ştampila?
Deşi se spune că la locale se votează omul, elementul decisiv rămâne, totuşi, partidul pe lista căruia se află omul. Formula ideală este să fie omul potrivit pe lista partidului preferat.
Aici s-ar putea ivi întrebarea: ce a fost întâi, omul sau partidul? Omul, candidatul, este oul iar partidul este găina sau invers? Cine aduce victoria, omul sau partidul? În unele cazuri, întâi a fost partidul, apoi candidatul. Între PNL, de exemplu, şi Pro România, există o diferenţă fundamentală. Întâi a fost PNL, apoi Ludovic Orban şi toţi ceilalţi candidaţi ai partidului, în timp ce în cazul Pro România, ALDE, PMP, întâi a fost Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Traian Băsescu şi pe urmă partidele. La fel şi în cazul USR şi PLUS, dar cu anumite nuanţe.
Elementele necunoscute fac farmecul campaniilor electorale pentru alegerile locale. Întâi nu se ştiu candidaţii desemnaţi de partide. Apoi nu se ştie dacă se vor realiza alianţe electorale. La urmă de tot, nu se cunosc programele cu care se vor prezenta candidaţii în faţa alegătorilor. Un sondaj realizat pe site-ul Informaţia Zilei arăta că doar 24% dintre alegători consideră că pozele şi sloganele pot înlocui programele electorale, dar în acelaşi timp programele electorale sunt cunoscute de un număr extrem de mic de alegători. Este una din contradicţiile care aparţin electoratului, dar vina o poartă partidele şi candidaţii care nu-şi popularizează programele. Un candidat a observat, nu fără umor, că pe pagina lui de facebook o fotografie în care mânca un picior de pui a avut mii de aprecieri în timp ce programul lui electoral cu care doreşte să fie ales primar a suscitat un interes mult-mult mai redus.
În fond, marele necunoscut dintr-o campanie electorală este electoratul. Cine îl înţelege şi merge în întâmpinarea dorinţelor unui număr cât mai mare de alegători are mai multe şanse de a obţine victoria. Un exemplu ar fi majorarea pensiilor cu 40% susţinută de PSD. Se înţelege că în felul acesta se ajunge la populism, la demagogie. Electoratul matur are însă capacitatea de a discerne între o promisiune care poate fi îndeplinită şi una fantezistă, de nerealizat.
În urma scrutinului din 27 septembrie se va vedea dacă PSD a avut de câştigat în urma subiectului legat de majorarea exagerată a pensiilor cu 40% sau au prins explicaţiile date de guvernul PNL că nu se poate face aşa ceva într-un an de criză.
În general, de pe urma fiecărei campanii electorale atât partidele cât şi alegătorii au ceva de învăţat. Electoratul a învăţat în timp să nu mai creadă în promisiuni. Mai puţin au învăţat acest lucru partidele şi candidaţii. De aici se poate trage concluzia că electoratul s-a maturizat mai devreme decât candidaţii. Este un proces social real. Electoratul este acelaşi, cu transformări lente de la un ciclu electoral la altul, în vreme ce candidaţii se schimbă de la un rând de alegeri la altul, în funcţie de schimbările din partide. De exemplu, mai sunt organizaţiile judeţene PSD sau PNL în 2020 cum erau în 2016? Cum se schimbă şefii partidelor se schimbă şi politica de cadre a respectivelor partide. Aşadar, printre marile necunoscute din campaniile electorale se află înşişi liderii formaţiunilor politice.
Fiecare partid, pentru un ciclu electoral, este făcut după chipul şi asemănarea liderului său.
