Asculta acest articol
Ioan, numit “Botezătorul”, este fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, amândoi din neamul preoţesc al poporului ales. Ştim din cuvintele îngerului Gabriel că Ioan (al cărui nume înseamnă “Dumnezeu se îndură, este milostiv”) este un dar al rugăciunilor părinţilor săi înaintaţi în vârstă.
Prevestit deja de Sfânta Scriptură drept precursor al lui Mesia, Ioan întruchipează caracterul energic al lui Ilie. Misiunea sa este asemenea, “în duh şi în tărie”, ca misiunea profetului Ilie, fiind trimis să pregătească “un popor desăvârşit” pentru venirea lui Mesia. Chiar înaintea de a se naşte, remarcă prezenţa lui Isus “tresărind de bucurie” în sânul mamei, cu prilejul vizitei Mariei la vara sa Elisabeta.
Trimis de Dumnezeu “să facă drepte căile Domnului”, este sanctificat de harul divin mai înainte ca ochii săi să se fi deschis la lumina soarelui. Elisabeta, “plină de Duh Sfânt”, îi spune Mariei: “Iată, abia a ajuns glasul tău la urechile mele şi copilul a tresărit de bucurie în sânul meu”.
După cronologia indicată de îngerul Gabriel (“acesta este a şasea lună pentru Elisabeta”), naşterea Înainte Mergătorului a fost fixată de Biserică la trei luni după Buna Vestire şi la şase luni înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului.
Sărbătoarea naşterii lui Ioan Botezătorul, afară de sărbătorile naşterii lui Isus şi a Mariei, este singura festivitate liturgică pe care Biserica o dedică naşterii unui sfânt. Sfântul Ioan Botezătorul este primul sfânt cinstit de întreaga Biserică cu o sărbătoare liturgică specială, încă din cele mai vechi timpuri. Sfântul Augustin relatează că Sfântul Ioan botezătorul era cinstit de Biserica din Africa la 24 iunie.
La fel de veche este şi celebrarea ajunului sărbătorii, celebrare nereţinută de noul calendar. Se poate constata marele interes pe care în toate timpurile l-a trăit austerul profet, atât de preţuit de însuşi Cristos, care l-a numit “cel mai mare dintre cei născuţi din femeie”.
În istoria răscumpărării, Ioan Botezătorul este între personalităţile unice: este ultimul profet şi primul apostol, întrucât înainte şi după venirea lui Mesia a dat mărturie despre el. “Este mai mult decât un profet – spune însuşi Isus. El este acela despre care stă scris: iată, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, pentru a pregăti calea înaintea ta”.
Biciuind cu asprime ipocrizia şi depravarea, plăteşte cu moarte de martir hotărârea de a apăra moralitatea, fără să cedeze nici chiar în faţa ameninţării cu moartea. La 29 august Biserica aminteşte printr-o altă sărbătoare sfârşitul de martir al lui Ioan Botezătorul, prototip al sihastrului şi al misionarului.
La unele popoare se obişnuieşte ca numele Ioan Botezătorul să fie folosit drept prenume cu amândoi termeni: în franceză Jean-Baptiste; în italiană Giovanni Battista. Mulţi sfinţi şi multe personalităţi au acest prenume.
În limba română există un prenume feminin: Sânziana, Sânzioana, Sânzeana, Sâmziana. El se referă nu la persoana lui Ioan Botezătorul, ci la sărbătoarea de la 24 iunie, numită Sânziene, şi legată de multe obiceiuri populare ce se pare că provin din timpuri foarte vechi, precreştine, amintind de ceremonii de la sărbătorile zeiţei Diana, devenită la daco-romani Zâna.
O amintire a numelui Botezătorului, în franceză Baptiste, ar fi numirea obiceiului atât de utilizat: batista, deoarece primul fabricant al acestei ţesături a fost un oarecare Baptiste, care trăia la Cambrai în secolul al XIII-lea. În afară de orice considerente lingvistice, chipul lui Ioan Botezătorul, în sufletul fiecărui creştin, este nedespărţit de credinţa faţă de Cristos, amintindu-i că nu trebuie să fie trestie ce se clatină.
(Vieţile Sfinţilor)
Fii primul care comentează