Image 1
Image 2

Muzeul Judeţean ne oferă o călătorie prin Siberia

Imagini din expoziție
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Expoziţia realizată de un grup de etnologi maghiari s-a deschis vineri la secţia Istorie

Imagini din expoziţie
Imagini din expoziţie

Într-o perioadă extrem de caldă, cum a fost în ultimele zile în Satu Mare, propunerea unei călătorii prin Siberia pare amuzantă şi, cel puţin virtual, răcoritoare. Iată că Muzeul Judeţean a adus o parte din Siberia la noi acasă, prin deschiderea unei expoziţii foto-etnografice.

Expoziţia deschisă vineri urmăreşte mărturia fidelă a trei etnografi, aventura penetrării spaţiului rusesc (taigaua) pe şine de tren, drumuri de sanie sau chiar pe cărările cele mai ascunse ale pădurii siberiene. Ei sunt Macsai Boglarka, Meszaros Csaba şi Nagy Zoltan (aceştia din urmă prezenţi la vernisaj), colaboratori fiindu-le Hauptman Gyongyi, Huszar Endre (grafică), Szilagyi Levente şi Petia Vasiliev (hărţi). Evenimentul este inclus în calendarul Zilelor Culturale Partium şi a fost prezentat de Szocs Peter, preşedintele Fundaţiei Identitas, principal organizator al săptămânii culturale maghiare.

Ce caută un grup de cercetători maghiari tocmai în Siberia? Zona cea mai vizitată de ei în cei 15 ani de călătorii se află în oblastul (judeţul) Tomsk şi are în centru orăşelul Novî Vasiugan, o comunitate de 2.600 de suflete pierdută în imensitatea câmpiei, unde trăieşte un grup relativ numeros de etnici khantî, un popor sub-siberian cu o limbă înrudită cu cea maghiară.

Ei şi-au creat un stil de viaţă bazat pe vânătoare şi pescuit, într-un ţinut în care comunicaţiile rutiere sunt foarte puţine, din cauza permafrostului care distruge asfaltul, aşa că oamenii se deplasează iarna cu sania sau schiurile, iar vara cu bărcile (mai ales monoxilele din lemn, mai greu de condus pe râurile ce pot deveni tumultuoase). Deplasările spre oraşele mari, Moscova la vest sau Novosibirsk la est, sunt posibile doar cu avionul.

Prima etapă a călătoriei, peste 1.000 km cu trenul, e documentată în prima sală a expoziţiei, inclusiv cu portrete ale colegilor de compartiment ruşi sau chiar tătari (trenul opreşte la Kazan), următoarele două săli fiind dedicate imaginilor din taiga, din toate anotimpurile, ilustrând modul aspru de viaţă al localnicilor, precaritatea căilor de transport, felul în care ei se orientează sau invocă spiritele în altare de jertfă improvizate (unul a fost amenajat chiar în sala de expoziţii). iar fotografiile sunt însoţite de exponate folosite de exploratori în drumurile lor şi chiar de materialul unui foc de tabără. 

Găsim şi dulciuri de fabricaţie rusă sau un meniu de restaurant, de unde aflăm că şi pe acolo se mănâncă guiaş, la preţul de 180 de ruble pe porţie (aproximativ 11 lei).

La finalul vernisajului privitorii au fost invitaţi la o porţie de langos după o reţetă a iakuţilor, care trăiesc în cea mai întinsă şi friguroasă republică a Federaţiei Ruse. E o expoziţie care ne deschide o lume nouă, în care puţini români ajung.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with