Asculta acest articolCa niciodată, precampania electorală pentru alegerile prezidențiale demarează încet, cu viteză mare pe porțiuni mici, cu multe opintiri și devieri de la traseu.
Niciunul dintre candidați nu pare să ia în serios prima parte a campaniei, aventurându-se în tot felul de încercări de obstrucționare a adversarilor.
Toată lumea se bate cu toată lumea. PSD nu se mai înțelege cu ALDE nici măcar pe probleme mărunte.
PNL nu se mai înțelege cu USR, iar UDMR lovește în toate direcțiile. Kelemen Hunor îl critică și pe Klaus Iohannis, și pe Dan Barna, în același timp afirmând că va vota și o moțiune de cenzură împotriva PSD.
Ai zice că este sfârșitul lumii, nu sfârșitul unui mandat prezidențial început atât de promițător, încrezători în sloganul câștigător “România lucrului bine făcut”. Nu a fost să fie. De data aceasta sloganul sub care defilează cel mai bine plasat candidat prezidențial sună la fel de promițător: “PENTRU O ROMÂNIE NORMALĂ”.
Klaus Iohannis are un apetit special pentru sloganele optimiste, dar din păcate nu are norocul să le pună în practică. Și de data aceasta sloganul lui pare ales pentru o altă lume. Cum vor ajunge cei mai sus enumerați să împărtășească acest crez? Și-i poate imagina cineva pe Iohannis și pe Dăncilă vorbind ca niște oameni normali? Este deja greu de imaginat și reprezentanții PNL și USR stând de vorbă ca niște oameni normali.
Normalitatea este o utopie atâta vreme cât urmează trei alegeri importante, prezidențiale, locale și parlamentare. Nu mai punem la socoteală moțiunea de cenzură, certurile din interiorul ALDE, disensiunile din USR, dar și scandalul mocnit din PSD, competiția surdă dintre Ludovic Orban și Rareș Bogdan din PNL.
Nu găsim o cale de mijloc, o modalitate de a-i pune pe toți actorii politici la o masă pentru a cădea la o înțelegere măcar pe o singură problemă de interes național, internă sau externă.
Nu s-a căzut de acord nici măcar pe cea mai aprinsă chestiune a momentului, crimele de la Caracal. Pentru președinte, pentru primul ministru, pentru miniștrii care răspund de instituțiile implicate în anchete, parcă nici nu există cazul Caracal. Nu pune nimeni problema că instituțiile chemate să rezolve cazul se împiedică în explicații. Este doar un exemplu de ineficiență, lipsă de răspundere și nepăsare. Exemplul se poate extinde la nivelul multor instituții. Așa merg lucrurile în multe domenii, dar nu se văd atât de clar disfuncționalitățile.
Președintele Iohannis, aruncând ochii pe o hârtie ascunsă sub pupitru, ca un elev care copiază la teză, critică guvernul în totalitatea lui, dar instituțiile pe care le coordonează sunt la fel de ineficiente și delăsătoare. Ar fi vorba aici în special de serviciile speciale, SRI și STS. De când a apărut cazul Caracal nimeni nu mai vorbește decât în șoaptă de independența Justiției și independența procurorilor. Nu se vorbește nici de răspunderea magistraților.
Până la urmă nici nu știm ce teme se dezbat în această campanie deja începută. Și avem vaga idee că nici candidații prezidențiali nu știu despre ce să vorbească. Nu cunosc problemele reale ale cetățenilor, deci nici ale României.
În aceste condiții cel mai bine plasat candidat prezidențial defilează sub un steag pe care scrie PENTRU O ROMÂNIE NORMALĂ, iar principalul lui contracandidat pe dreapta, Dan Barna, ne aasigură că vom trăi fericiți în România. Viorica Dăncilă, care nu reușește nici măcar să se înțeleagă cu Tăriceanu, promite să fie ALĂTURI DE FIECARE ROMÂN.
Iar dacă va fi votată de majoritatea alegătorilor va fi UN PRE:EDINTE MUNCITOR și IMPLICAT.
Pe toate acestea le-aș include în categoria lucrurilor multe și mărunte.
