Asculta acest articolAșa cum era de așteptat președintele a respins toate cele trei propuneri de miniștri trimise de PSD la Cotroceni. Motivul era previzibil fiind invocat de fiecare dată: lipsa de pregătire a celor propuși să ocupe funcții de miniștri în guvernul Dăncilă. De data aceasta Klaus Iohannis a introdus o nuanță în plus: nu au “ținuta” necesară.
PSD are rara capacitate de a-și provoca singur crize politice.
După ce a fost acuzat că schimbă prea des miniștrii, iată că a perseverat în aceeași direcție. Doi membri ai guvernului au fost introduși pe lista pentru europarlamentare, iar Tudorel Toader rămas fără sprijin politic și-a dat demisia, după ce conducerea PSD a propus demiterea lui. La o înțelegere cu premierul cel mai vizibil ministru din guvern este nevoit să părăsească echipa Dăncilă.
În locul lui a fost desemnat un interimar din actualul guvern, Ana Birchall. Teodorovici preia Ministerul Fondurilor Europene, iar Radu Oprea a fost propus interimar la Ministerul Românilor de Pretutindeni.
Pregătit de o respingere a propunerilor, PSD avea un plan de rezervă, o restructurare a guvernului votată în parlament. În acest fel era ocolit președintele, și în același timp demonstra că are o majoritate în parlament. Se pare că a renunțat la această variantă. Diferența dintre putere și opoziție este de doar 6 voturi, iar UDMR nu s-a arătat dispus să voteze o restructurare de fațadă.
De fapt nu era o restructurare propriu-zisă, comasarea unor ministere, înființarea altora, ci doar propunerea ca secretariatul general al guvernului să fie ridicat la rang ministerial. Deci un minister în plus, deci mai multă birocrație și cheltuieli mai mari.
Întrebarea este dacă președintele trebuia să se execute și să fie de acord și cu demisiile celor trei miniștri și cu cele trei propuneri. O fi acuzat Klaus Iohannis că obstrucționează guvernul, dar de data aceasta PSD a exagerat. Mișcă oamenii pe funcții ca și când ar fi niște biluțe pe o masă de biliard. Dă senzația de haos, creează un sentiment de instabilitate tot mai acut. I se mai poate imputa și faptul că nu aduce oameni mai pregătiți în locul celor maziliți. Singurul criteriu pare să fie gradul de fidelitate față de conducerea partidului, față de Liviu Dragnea.
De aici vine și impresia că PSD este condus în mod dictatorial, că nu mai există democrație în partid decât de fațadă. De pildă Viorica Dăncilă a declarat că-l susține pe Tudorel Toader, dar la ședința CEX a votat pentru demiterea lui. Este ca în bancul vechi, comunistul care îi spunea lui Ceaușescu că are o opinie proprie, dar nu este de acord cu ea.
Din criză în criză momentul alegerilor se apropie cu repeziciune. În 26 mai partidele vor culege ce au semănat. Toate acțiunile, toate declarațiile politicienilor din această perioadă trebuie privite prin prisma campaniei electorale. Fiecare își calibrează discursul în funcție de efectul pe care bănuiește că îl are asupra electoratului.
Logic ar fi ca slăbind capacitatea guvernului prin renunțarea la trei miniștri buni, să obții rezultate mai slabe la alegeri. De pildă Rovana Plumb este propusă să plece la Bruxelles. La fel și Intotero de la Românii de Pretutindeni. Asta înseamnă că persoanele respective erau considerate foarte bune. Atunci de ce le strămuți? Ca să slăbești guvernul. Sau, în cazul Rovanei Plumb, să nu mai ai concurență la conducerea partidului.
PSD face din orice politică. Făcând prea multă politică în locul administrației este normal să ți se răspundă cu aceeași monedă. Deci Klaus Iohannis procedează de data aceasta foarte bine.
