Image 1
Image 2

MRU şi slăbiciunile lui Gabriel Oprea

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

     Fără să fi înregistrat succese notabile în politică, Mihai Răzvan Ungureanu se reîntoarce la SIE. L-a numit prim ministru preşedintele Băsescu, după demisia lui Emil Boc. Guvernul Ungureanu a căzut la o moţiune de cenzură ce părea destul de banală. Se pare că baronii din PDL au făcut un pas în spate.

Căderea guvernului condus de Ungureanu a fost primul pas care a prevestit prăbuşirea ireversibilă a PDL. Partidul lui Băsescu a pierdut puterea cu vreo opt luni înainte de termen. Alegerile locale şi parlamentare din 2012 le-a organizat Guvernul Ponta. Probabil că dacă PDL şi-ar fi dus până la capăt mandatul altele ar fi fost şi rezultatele. După patru ani, este şi normal ca PDL să încerce să-şi recupereze ceva din puterea pierdută. MRU, mai mult decât oricine, este îndrituit să-şi răzbune onoarea pierdută.
PNL nu consideră că a fost la guvernare alături de PSD, consideră doar că l-au ajutat pe Victor Ponta să ajungă prim ministru. De aceea şi ei doresc să-şi recupereze “împrumutul” prin dărâmarea Guvernului Ponta înainte de terminarea mandatului. Pentru atingerea acestui scop nu este suficientă lupta în Parlament. Noua putere, simbolizată de victoria lui Klaus Iohannis, are nevoie de concursul tuturor instituţiilor pentru a învinge un partid bine reprezentat în parlament. În acest context trebuie înţeleasă desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru funcţia de şef al Serviciului de Informaţii Externe.
Preşedintele are dreptul să propună, dar numirea propriu-zisă trebuie votată în Parlament. Cum se poziţionează partidele? Pe motiv că nu a fost consultat, Victor Ponta declară că PSD va vota împotrivă. Cheia problemei se află la UNPR. Gabriel Oprea ascunzându-se ca de obicei după “interesul naţional”, şi după ce i-a promis preşedintelui Iohannis că va fi alături de el în tot ce priveşte securitatea naţională, ordonă parlamentarilor UNPR să voteze pentru numire. Un calcul simplu arată că voturile PNL, UDMR, UNPR, PMP şi Minorităţi depăşesc voturile PSD şi ALDE. Mai exact spus, se formează o nouă majoritate. Dacă alianţa conjuncturală se va menţine şi în cazul unei moţiuni de cenzură, cade guvernul. De pildă, dacă PNL ar fi înaintat o moţiune de cenzură considerând că a fost afectată siguranţa naţională prin faptul că PSD s-a opus propunerii preşedintelui Iohannis, UNPR ar fi trântit guvernul. Pe viitor, din moment ce se cunoaşte slăbiciunea lui Gabriel Oprea pentru “siguranţa naţională” nu este exclus ca viitoarea moţiune de cenzură să aibă o temă dragă UNPR-ului.
Supărarea lui Victor Ponta vine din faptul că nu a fost consultat. Şi Iohannis s-a plâns că premierul nu l-a anunţat că pleacă în Baku sau că intenţionează să scadă TVA-ul. Din aceste mici supărări se va naşte marea dispută dintre cele două palate. Oricât ar încerca să fie de corecţi se vede că nu pot coabita un preşedinte şi un premier de culori diferite. Puterea, ca să fie adevărată, trebuie să fie concentrată într-o singură parte. Pe de altă parte în timpul campaniei prezidenţiale, PSD era acuzat că vrea să aibă toată puterea. Acum Victor Ponta întoarce reproşul, auzându-l pe Klaus Iohannis că vrea toată puterea. Adevărul este pe undeva pe la mijloc. Puterea şi Opoziţia trebuie să se controleze reciproc. Dar în această perioadă s-a creat impresia că puterea nu mai este la partide, nu mai este în zona Executivului şi Parlamentului, ci în zona Justiţiei şi a serviciilor secrete. Din această cauză se face atâta caz pe nominalizarea şefului de la SIE. Dacă va fi numit, cu siguranţă M. R. Ungureanu nu va fi echidistant faţă de partide. El are de plătit o poliţă partidului care i-a suflat funcţia de prim ministru.