Asculta acest articolO zi de marți plină de evenimente majore: întâlnirea dintre ministrul Justiției și ambasadorul SUA. Nu la sediul ambasadei, ci la minister, în biroul ministrului. Este o nuanță demnă de a fi luată în seamă. Al doilea eveniment: aleșii sunt chemați să voteze ordonanța prin care s-au majorat salariile demnitarilor. Primele majorări salariale semnificative ale guvernului PSD-ALDE. Ceva de genul “cine-mparte/ parte-și face”.
De votul de azi al parlamentarilor nu depind doar veniturile demnitarilor, ci imaginea pe care acum au ocazia să și-o îmbunătățească. Anulând ordonanța dau dovadă de onestitate și corectitudine, se coboară la nivelul cetățenilor de rând.
Întâlnirea dintre ministru și cel mai critic ambasador la adresa actualei puteri, în realitate la adresa PSD, a fost așteptată cu foarte mare interes. Klemm și-a exprimat îngrijorarea față de intenția de modificare a legilor Justiției.
“Îngrijorarea” s-a extins de la ambsadarul SUA la cel al Germaniei, cu reverberații în stradă. Ar fi vorba în esență despre cine trebuie să numească procurorul general și procurorul șef al DNA. Până acum propunerea o făcea primul ministru, iar după avizul consultativ al CSM, numirea o făcea președintele.
Tudorel Toader propunea ca numirea să fie făcută de oricine altcineva decât de președinte. Acest lucru a trezit îngrijorarea ambasadorului SUA. Ministrul îi amintește domnului Klemm că în SUA numirea se face de către Senat și nimeni nu se plânge că fiind o numire politică Justiția își pierde independența. La fel și în Germania, procurorul general este numit de ministru Justiției și nimeni nu se plânge că se atentează la independența justiției.
Fiecare țară are propriul lui sistem de numiri. În cele mai
democratice țări din lume, SUA și Marea Britanie, numirile se fac de către parlament. La fel și în Albania și Croația. Ministrul Toader are o logică și un mod de argmentare impecabil. Este greu să depistezi în spatele argumentelor sale vreo intenție de subordonare politică a Justiției. Și, totuși, suspiciunile persistă.
Problemele din justiție s-au transformat într-o dispută politică. Lucurile sunt simple: partizanii președintelui vor ca decizia finală să fie luată de președinte, ca pe vremea lui Traian Băsescu, în timp ce PSD caută soluții alternative, dorind să-l excludă pe președinte din acest joc al numirilor.
Oricum o iei, până la urmă numirile le face tot politicul. Președintele a fost ales printr-un vot politic, a fost candidatul unui partid, va redeveni candidatul unui partid la viitoarele alegeri prezidențiale.
La rândul lui ministrul, chiar dacă nu face parte dintr-un partid, tot de un partid este numit. Parlamentul este politic prin excelență. Mai rămâne doar ăl de sus fără party-pri-uri politice. Sau alegerea lor prin vot popular. În acest caz, procurorul general ar fi mai puternic decât președintele, guvernul și parlamentul la un loc.
Indiferent de modul în care ministrul și ambasadorul au pus problemele, rezultatul va fi același: dezbaterea publică asupra legilor justiției se transformă într-o bătălie politică. Dezbaterea în sine este puternic politizată. Dreapta din opoziție nu poate fi de acord cu stânga de la putere, electoratul anti-PSD nu poate fi de acord cu propunerile guvernului, indiferent care ar fi acestea.
Electoratul PSD-ALDE aplaudă orice propuneri și așteaptă ca majoritatea parlamentară să voteze proiectele de legi propuse de guvern. Nimeni nu se aștepta ca ambsadorul SUA să declare că este mulțumit de modul în care a decurs întâlnirea cu ministrul Toader și că este de acord cu propunerile lui.
