Mii de credincioşi sătmăreni au trecut pragul bisericilor în ziua de Anul Nou

Asculta acest articol

În prima zi din 2018, sătmărenii şi-au îndreptat paşii spre Sfânta Biserică unde au înălţat rugăciuni demulţumire pentru anul care a trecut, dar şi pentru un an nou mai bun şi mai liniştit decât cât cel precendent.

Vremea a fost capricioasă, însă precipitaţiile sub formă de ploaie din această perioadă nu i-au împiedicat pe credincioşi să vină cu mic cu mare la Sfânta Liturghie. De 1 ianuarie, la bisericile din întreg judeţul a fost prăznuită Tăierea împrejur cea după trup precum şi pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.

După slujba de dimineață s-a oficiat şi Liturghia Sfântului Vasile. Deşi anul nou bisericesc a început la 1 septembrie credincioșii au ţinut să începă și noul an civil în casa lui Dumnezeu.

La Biserica greco-catolică Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril din Satu Mare slujba a fost prăznuită de parohul Dumitru Roman, în timp ce, la Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, slujba a fost prăznuită de preotul Cristian Boloş. Aceştia le-au adresat sutelor de credincioşilor urări şi îndemnuri pentru anul care vine.

Dumitru Roman ne-a spus câteva cuvinte despre cele două praznice sărbătorite la 1 ianuarie.

 Tăierea împrejur cea după trup

La opt zile de la Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, acesta a primit, conform legilor acelor vremi, tăierea împrejur.

În Cartea Facerii, Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam: „În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească să fie tăiat împrejur a opta zi (…). Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela, se va stârpi din poporul Meu, căci a călcat legământul meu.”

În virtutea acestui legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam, acesta şi poporul evreu ce se va naşte din el trebuia să-I rămână credincios lui Dumnezeu, păzindu-I poruncile; în schimb Dumnezeu îi va asigura, lui şi poporului, asistenţa şi ocrotirea Sa deosebită, precum şi stăpânirea asupra Canaanului. Ca semn al aceste alianţe, Dumnezeu a instituit Tăierea împrejur, care este prototipul, prefigurarea Sfântului Botez din Legea Nouă, Taina prin care noul născut intră în rândul poporului ales, în Biserica lui Hristos.

Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, nu avea nevoie să Se taie împrejur, dar ca om, născut în sânul poporului ales, S-a conformat legii, primind acest ceremonial sacru. A făcut acest lucru cu un întreit scop: să arate coreligionarilor Săi, încă din primele zile ale vieţii Sale pământeşti, că nu a venit să strice legea, ci ca să o împlinească; să inaugureze, prin această primă vărsare de sânge, în mod anticipat, jertfa mântuirii noastre din păcat, şi să ni Se ofere pildă de smerenie prin supunerea la lege.

Odată cu ceremonialul Tăierii împrejur, Fiul lui Dumnezeu îşi primeşte numele de Iisus, comunicat de Îngerul Gavriil Mariei, la Buna-Vestire, nume care, după cum ştim, înseamnă Eliberator, Mântuitor, prin harul şi puterea căruia trăim, credem, sperăm, iubim şi ne mâtuim.

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare (329 – 379), prietenul şi colegul de şcoală al Sfântului Grigorie – împreună cu care a compus primele reguli de viaţă călugărească -, este personalitatea care îmbină în sine, în mod armonios, aspectul contemplativ şi cel practic al sfinţeniei. El este „tipul sfântului organizator” (I. Miclea, opcit., p.106) şi conducător de suflete. Tatăl său, avocat, voia să-I dea şi lui aceeaşi carieră. Sfântul însă, convins că fără ordine, mai întâi interioară şi apoi exterioară, nu există desăvârşire, se retrage în pustiul Iris, unde elaborează pentru prima oară, în Răsărit, Regulile călugăreşti care îi poartă numele.

Ajuns arhiereu, Sfântul Vasile, armonizează perfect în viaţa sa, ştiinţa virtuţii cu virtutea ştiinţei, rugăciunea cu activitatea de pastor de suflete şi organizator. Deşi lumea, stăpânită de Cel rău, îi va face mereu opoziţie, credinţa sa era că el nu trebuie să iasă din ea lăsând-o pradă Celui rău, ci să lupte din răsputeri ca s-o schimbe, s-o recreeze după vederile lui Dumnezeu. Sfântul se ocupă mai întâi de sine, sfinţindu-se printr-o viaţă de asceză aspră, de renunţare, de jertfire de sine.