Image 1
Image 2

“Mătușa lui Charley”, un musical de bonton al Trupei Harag

Trei ”doamne”
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Toată distribuția în scenă
Toată distribuția în scenă

De zeci de ani Trupa Harag Gyorgy a Teatrului de Nord păstrează tradiția de a prezenta în preajma Revelionului un spectacol muzical, întrucât opereta și musicalul sunt genuri clasice pentru lumea teatrală maghiară, fiind foarte gustate în anii Austro-Ungariei în toate marile orașe ale imperiului.

Compozitorii și dramaturgii maghiari adaptau rapid piese de succes ca sâ râspundă cererii mari de spectacole noi. Așa s-a întâmplat și cu “Mătușa lui Charley”, o piesă care la momentul scrierii sale, în 1892, a bătut toate recordurile de public, fiind jucată într-o serie de aproape 1.500 de reprezentații în Londra după premieră și făcându-l faimos pe autorul ei, Brandon Thomas. Curând povestea celor două mătuși (una reală și “una” travestită) a luat Europa cu asalt, iar varianta muzicală în limba maghiară a fost realizată de Aldobolyi Nagy Gyorgy și Szenes Ivan.

Comedia originală a lui Thomas nu a suferit prea multe modificări în noua formă de musical, deși subiectul s-ar fi pretat la o localizare în lumea nobilimii maghiare și ar fi devenit poate și mai savuros. Căci textul nu este peste măsură de original ca subiect: doi studenți sunt îndrăgostiți de două fete și au nevoie de mijlocire ca să obțină acordul tutorelui lor. Cum vizita așteptatei mătuși bogate din Brazilia întârzie, ei își conving un prieten să se travestească și să joace rolul Donnei Lucia D’Alvadorez. Toate bune și frumoase, până când își face apariția adevărata Donna Lucia, fapt care încurcă grav ițele comediei. Dar, desigur, se va termina totul cu bine, în cel mai pur stil englezesc: patru nunți și, dacă vreți, înmormântarea unui orgoliu (cel al păcălitului tutore). Nu lipsește din toată tărășenia valetul de rigoare.

Trei ”doamne”
Trei ”doamne”

Intrigă simplă, efecte comice garantate, spectacol de actori. O farsă relaxantă pentru Anglia victoriană, care nu pune foarte mari probleme nici regizorului, iar Bessenyei Istvan are experiența musicalurilor. Greul stă în sarcina celor două Donna Lucia, iar rolul de travesti este evident cel mai complicat. Nagy Csongor Zsolt îl joacă cu dezinvoltură și ironie, convingător, reușind să evite un umor prea grosier și să creeze uneori momente de reală emoție (atunci când își regăsește iubita, de pildă). În rolul mătușii reale, Laszlo Zita e volubilă și foarte frumoasă, iar duetul ei cu Bogar Barbara e cel mai izbutit moment muzical al spectacolului. Peter Attila Zsolt și Gaal Gyula țin o linie bufă clasică în rolul celor doi studenți, iar momentul de “haka” este hilar în sensul bun al cuvântului. Dioszegi Attila își compune impecabil rolul tutorelui cărpănos, mai ales în momentele de jubilare (cum i-ar sta în rolul lui Malvolio?). Rappert Vencz-Gabor îi oferă colonelului o prezență aproape nobilă, acesta fiind singurul personaj cu totul dezinteresat din poveste. Bandi Johanna joacă frumos ingenuitatea lui Kitty în scena de dragoste și face alături de Laczko Tekla un cuplu desprins parcă din comedia medievală. În fine, proaspătul manager al Teatrului de Nord, Nagy Orban, se face într-un fel purtător de cuvânt al autorului jucând un valet plin de “spleen” ironic, scorțos, dar mereu gata-gata să fie biruit de râs.

Am văzut spectacole mai bune în seria de Revelion, dar acesta își face treaba bine: oamenii se distrează, poate scapă o lacrimă în momentele mai sentimentale, actorii se simt bine în scenă, iar teatrul își face o promovare bună pentru spectacolele care vor urma. Decorul amenajat de Cristian Gătina și mai ales costumele croite de Szabo Anna evocă potrivit epoca piesei. Remarcăm, ca de obicei, prestația orchesttrei live a Teatrului, condusă de la pian de Annamaria Manfredi.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with