Asculta acest articolDacă în urmă cu câțiva ani CCR – Curtea Constituțională a României – părea o instituție mai mult decorativă decât operativă, în ultima perioadă a devenit un fel de Înaltă Poartă unde se împarte dreptatea. Pe rând, când puterea, când opoziția recurg la înțelepciunea celor 9 judecători. Principalul arbitru dintre putere și opoziție nu mai este președintele țării, pentru că, la rândul său, recurge la serviciile Curții Constituționale.
Bună sau rea, Constituția trebuie respectată. Numai că, de ani de zile, s-au depistat articole neconstituționale – și nu oriunde, ci în legislația juridică – și, din păcate, parlamentul nu a reparat erorile.
Cu siguranță este normal să apeleze la CCR instituțiile care au acest drept. Mai mult, chiar au datoria. Întrebarea este cum ajung în corpurile legilor articole neconstituționale? Se înțelege că aleșii nu sunt specialiști.
Ei fac propuneri legislative și votează cu ochii la electorat. Ne gândim că parlamentul are un grup de specialiști, de consilieri.
Ar trebui să bănuim că se strecoară articole razante la Constituție intenționat. Parlamentarii nu sunt cei mai onești cetățeni. La fel cum în guvern se emit ordonanțe de urgență nu tocmai constituționale. Și nu este vorba doar de OUG 13.
Una dintre cele mai așteptate decizii ale Curții este depusă de guvern și se referă la refuzul președintelui de a o revoca pe șefa DNA, la propunerea ministrului Justiției. Argumentele pro sau contra au prins culoare politică.
PSD și simpatizanții consideră că președintele nu are dreptul să refuze propunerea ministrului. Susținătorii președintelui, PNL, USR, mare parte ai societății civile, sunt de părere că președintele are ultimul cuvânt.
Răspunsul CCR va despărți apele de uscat. Dacă i se dă dreptate ministrului se atentează la statutul președintelui. Dacă decizia va fi în favoarea președintelui, lucrurile vor continua ca până acum. Adică va fi același scandal, aceleași confruntări fără o miză foarte clară.
Pe măsură ce se apropie alegerile de anul viitor, viața politică devine tot mai obscură, cu tot mai multe necunoscute. A dispărut până și dușmanul comun al tuturor forțelor politice. Fiecare parte are propria opinie despre corupție, dar și despre binele obștesc, despre un proiect de țară. Centenarul prinde clasa politică mai divizată ca niciodată.
Politicienii zilei nu pot cădea de acord nici măcar pe mărunțișuri. Cel mai important lucru li se pare că este să nu fie de acord cu adversarii. Fiecare partid și-a creat propriul adevăr, departe de realitate.
A dispărut conceptul de compromis? Sau se fac doar în spatele ușilor închise și vizează doar interese strict personale? Președintele Iohannis spunea că ministrul Toader și-a făcut un scop personal din revocarea șefei DNA.
Dar iată că întreg PSD, plus ALDE, și-au făcut un scop suprem din revocarea Laurei Kovesi. De la acțiunea de suspendare a președintelui Traian Băsescu scena politică nu a fost atât de bulversată din cauza unei persoane.
Și atunci, ca și acum, scandalul a fost declanșat de PSD. Atunci social democrații și-au găsit un susținător în PNL. Acum, aripa ruptă din același partid, ALDE, se raliază aceluiași tip de joc politic inițiat de același PSD. Oare de data aceasta CCR cui îi va da dreptate?
