Asculta acest articolDe ce este PSD cel mai mare partid din România? Este o întrebare care ar trebui să-i frământe pe strategii partidelor de dreapta. Când PNL și PDL au hotărât că trebuie să fuzioneze pentru a forma un mare partid, pe care ca titlu de lucru îl numeau chiar “marele PNL” nu s-au obosit să explice că vor să facă un mare partid de dreapta, capabil să țină piept PSD-ului.
Erau preocupați de câștigarea alegerilor prezidențiale considerând că partidul care dă președintele are asigurată guvernarea. Între timp PSD își vedea de treabă. Adică mima grija față de omul simplu oferind un program în care “creșterea” era cuvântul-cheie. Vom crește salariile, vom crește pensiile. Nimic despre economie, nimic despre creșterea prețurilor, în lanț.
În continuare PSD pariază pe manipularea grijii față de om. Spirala promisiunilor urcă necontenit, în timp ce PNL nu promite nimic. Liberalii și-au abandonat doctrina făcând curte electoratului de stânga. De teama de a nu jigni electoratul captivat de promisiunile PSD nu au curajul să prezinte un program de dreapta destinat oamenilor cu inițiativă, privaților, oamenilor de afaceri români, numiți în continuare peiorativ “afaceriști”.
PSD are și o agendă ascunsă. Pentru că o seamă de lideri au probleme juridice vor să modifice legile justiției. În același timp s-au petrecut lucruri care au îndepărtat justiția de la rolul ei. Este legată la ochi, dar SRI a văzut pentru ea, chiar și în băile, chiar și în dormitoarele politicienilor. În numele corupției a pornit o vănătoare de vrăjitoare, s-au făcut liste negre singurul criteriu fiind numărul mare, tot mai mare de dosare. Opoziția simte că este nevoie de o schimbare, dar nu are curajul să recunoască adevărul, să spună lucrurilor pe nume.
Dacă nu are primul cuvânt nici la creșterea salariilor și pensiilor, nici la susținerea economiei prin măsuri de dreapta, nici la modificările legilor justiției pentru a aduce anumite instituții în matca constituțională, ce oferă PNL pentru a deveni un partid la fel de mare ca PSD?
În acest moment oferă spectacolul luptei pentru locurile eligibile la alegerile europarlamentare. Vorbesc despre schimbarea lui Ludovic Orban, cel de-al patrulea președinte din ultimii patru ani al partidului.
La alegerile prezidențiale din 2014 “marele PNL” era condus de Vasile Blaga și Alina Gorghiu. Blaga a fost eliminat printr-un dosar penal, pentru ca apoi să fie achitat. La fel cum a fost eliminat de la alegerile locale Orban. A urmat Raluca Turcan, iar după achitare, a venit la conducerea PNL Ludovic Orban.
PSD a schimbat trei premieri, PNL a schimbat patru președinți. Care-i diferența? Este posibil ca PSD să mai schimbe un premier, iar PNL să-l aducă la conducere pe al cincilea președinte. Dacă îi punem la socoteală și pe președinții din 2016, Crin Antonescu și Klaus Iohannis, ajungem la 7 președinți în patru ani. Ce credibilitate are un asemnea partid?
Până și zburdalnicul USR și-a schimbat liderul fondator. Și nici acest partid-surpriză nu oferă un program economic de dreapta. Fără doctrină, fără ideologie, mimând intransigența, se apropia de programul unei formațiuni justițiare.
Ajungem la decriptarea secretului popularității unui partid care în fapt nici nu se știe dacă există sau nu, numit generic “partidul lui Cioloș”. Probabil acest partid dă senzația că are un program de dreapta și din această cauză o seamă de alegători de dreapta își pun speranțele în el.
Dar ieri guvernul a adoptat o ordonanță de urgență pe justiție și întreaga atenție a opiniei publice se îndreaptă spre această problemă. Partidele de opoziție mai primesc un subiect drag lor, în care se mișcă lejer, nu ca în domeniul economic.
