Asculta acest articolÎn aceste zile se împlinesc trei ani de la preluarea mandatelor de aleși locali. Tocmai se pornise valul USL, după căderea guvernului Ungureanu și preluarea frâielor guvernării de alianța PSD-PNL. Alegerilor locale din iunie 2012 a consfințit prima mare victorie electorală a USL. Cei care au candidat sub sigla USL au câștigat majoritatea funcțiilor de consilieri, primari și președinți de consilii județene. PDL a fost învins vă drept de apel. Partidul lui Traian Băsescu își pregătea ieșirea din istorie.
Ultimele zvâcniri ale unui partid ce promitea să fie unul dintre cele mai importante din România post-comunistă s-au simțit în campania pentru suspendarea președintelui Băsescu. A urmat eșecul în alegerile parlamentare din 2012. USL devenea cea mai mare forță politică din România. Domina parlamentul cu o majoritate zdrobitoare. Exista un singur adversar, “încă președintele Traian Băsescu”.
Cu o asemenea majoritate puteau face orice. Puteau schimba Constituția, puteau adopta ce legi voiau. Dar nu a mers treaba. Din diferite motive. Una dintre marile frâne ale schimbării la față a României a fost administrația locală. Baronii locali s-au opus regionalizării. Regândirea hărții administrative ar fi însemnat pierderea privilegiilor proprii.
Au apărut în această scurtă perioadă germenii unor noi baroni locali. Guvernul a devenit o instituție captivă în mâinile celor ce conduceau organizațiile de partid din județe. Situația s-a agravat atât de mult încât unul dintre liderii naționali s-a văzut nevoit să pună dinamită la baza construcției și să spargă USL. Crin Antonescu și-a dat seama că dintr-un proiect promițător, USL s-a transformat într-o monstruozitate politică. Peste puțină vreme acțiunile DNA aveau să-i dea dreptate. Rând pe rând au fost culeși din teritoriu cei mai reprezentativi baroni locali.
Sumele furate de ei sunt de ordinul sutelor de milioane de euro. Practic, aleșii din 2012, nu toți, evident, au pus stăpânire pe toate resursele. Toți banii publici trec prin mâinile lor, fiecare reținându-și cât îi dictează propria lăcomie. Mita, spăgile, comisioanele, oricum le-am spune, i-au scos pe o parte dintre aleșii locali rezultați din alegerile din 2012 înafara legii. Și-au schimbat statutul social, și-au schimbat modul de viață. Acțiunile DNA nu i-au speriat. Dimpotrivă, le-au întărit convingerea că trebuie să fure și mai mult.
Gândesc cam în felul următor: dacă mă prind cu câteva sute de euro sau cu căteva zeci de mii, primesc cam tot aceeași pedeapsă ca și când aș fura milioane. Așa că mai bine riscă furând milioane. Au ajuns la un fel de imunitate. Nu le pasă. În cel mai rău caz vor face câțiva ani de pușcărie, iar când vor ieși au traiul asigurat din ceea ce au pus deoparte. Pe scurt, din această pricină nu se stopează corupția.
Faptele de corupție continuă într-un mod și mai accelarat pe măsură ce se apropie sfârșitul mandatului. Așa cum spunea cineva, nu există județ fără corupți, dar există județ fără arestați. După cum merg treburile la noi, după mentalitatea majorității aleșilor, a baronilor locali, ar fi suficient un mandat de trei ani. Doar în felul acesta s-ar fura mai puțin.
