Mai plânge cineva după Băsescu?

Asculta acest articol

    Pe ultima parte a mandatului prezidențial se credea că va veni o vreme când lumea va plânge după Traian Băsescu. Se avea în vedere varianta în care Victor Ponta ajungea președinte. Toată puterea ar fi fost atunci într-o singură mână. PSD ar fi guvernat fără nicio problemă. Cel mai probabil prim ministru ar fi fost desemnat Liviu Dragnea. Klaus Iohannis s-ar fi retras la Sibiu și conducea în continuare Primăria.

Fuziunea dintre PNL și PDL nu ar fi avut loc. Cine ar fi fost principalul adversar al puterii concentrată în mâna președintelui și a PSD? Fără îndoială, Traian Băsescu s-ar fi erijat în liderul opoziției. Așa cum procedează și acum. Trecem peste faptul că noua putere ar fi încercat să-l trimită după gratii, fie și numai pentru a-i da satisfacție lui Dan Voiculescu.

Istoria nu se face însă cu “ce ar fi fost dacă”. Puterea nu s-a concentrat într-o singură mână. Mai mult decât atât, s-a disipat. O părticică se află în mâna lui Klaus Iohannis, alta la PSD, în mâna lui Liviu Dragnea, iar o fărâmă a rămas la Palatul Victoria, în mâna lui Victor Ponta. În același timp, a crescut vertiginos puterea judecătorească. Și-a extins tentaculele puțin și peste puterea politică.

Lucrurile sunt mai mult decât încurcate dacă introducem în ecuația puterii și mass media. La fel ca în zona politică, mass media acționează ca o forță haotică. Marile trusturi de presă își caută direcția mai mult pe dibuite. Toată lumea este împotriva tuturor. Antenele fac excepție. Considerându-l vinovat pentru condamnarea patronului, televiziunile lui Dan Voiculescu își continuă războiul cu Traian Băsescu. Fostul președinte este o țintă constantă. Jurnaliștii nu vor să se lase până nu-l văd după gratii.

După campania pe tema proprietăților familiei Băsescu, a apărut un nou subiect. Nou, doar în aparență. Este vorba despre presupusul dosar de informator al lui Traian Băsescu. Un fost ofițer de Securitate a făcut publice niște documente. Conform acestora, fostul președinte a fost un informator plătit de fosta Securitate.

În urmă cu mulți ani, o astfel de dezvăluire ar fi cutremurat întreaga opinie publică. De data aceasta, parcă nimănui nu-i mai pasă. Ecourile sunt foarte slabe. Mass media preia știrea sub formă de inventar. Chiar dacă documentele nu sunt false, chiar dacă Traian Băsescu a fost informator al Securității, nu mai are nicio importanță.

Lumea s-a obișnuit atât de mult cu politicieni corupți, imorali, necinstiți, mincinoși, încât nu se mai lasă impresionați decât atunci când îi văd cu cătușele la mâini. Singura instituție credibilă a rămas DNA. În rest nu sunt decât lovituri de imagine.

Pe moment, loviturile de imagine nu par să aibă un foarte mare impact. Urmările se resimt în timp. Există tentația de a minimaliza campania Antenei 3 împotriva fostului președinte. În realitate, acest trust îl împiedică pe Traian Băsescu să devină liderul opoziției. De după gratii, adversarul său, de fapt dușmanul său de moarte, reamintește opiniei publice  că presa  a rămas a patra putere în stat.

La ce i-a folosit lui Dan Voiculescu faptul că a avut cel mai mare trust de presă din România? Paradoxal, Traian Băsescu s-a folosit mai mult decât el de forța celei de a patra puteri. Practic, el este creația mass mediei. Așadar presa este cea mai îndreptățită să plângă după Traian Băsescu. Un adevărat agent provocator, era un furnizor înăscut de știri false. Pe finalul carierei, ar fi nedrept să nu fie bătut cu propriile lui arme.