RĂMAS BUN

Maestrul Vasile Blaga a fost condus pe ultimul drum de sute de prieteni și cunoscuți

Asculta acest articol

, unde un număr impresionant de oameni s-au adunat să îi prezinte ultimul omagiu

Vasile Blaga Paulin a fost un om foarte îndrăgit și exuberant. Ca actor, călăreț și poet, a avut în jurul lui oameni pe măsură. Nu este de mirare că și ultimul episod al existenței sale pământești a fost unul neobișnuit. Cum spunea fiul său, Aldo, în cuvântarea lui de la funeraliile de duminică, Vasile avea talentul să facă din lucruri mărunte ceva ieșit din comun.

În mod cu totul excepțional, sicriul cu rămășițele pământești ale actorului a fost depus timp de trei ore, sâmbătă dimineață, în foaierul Sălii Mari a Teatrului de Nord, unde sute de oameni, din lumea teatrului și nu numai, s-au adunat să îi prezinte ultimul omagiu. A fost ca o ultimă chemare la cortină a unui artist care în cei 35 de ani de carieră a făcut în foarte multe ocazii ca holul acela să fie plin de oameni fremătând de așteptarea unui nou spectacol în care să-i poată admira lui Vasile talentul comic și carisma care l-a făcut celebru și inconfundabil.

Ultima plimbare în compania cailor

Familia și prietenii au ținut să respecte o dorință a defunctului, care a iubit mereu caii și i-a dorit părtași la ultimul său drum. Așa se face că o șaretă neagră, cu doi bidivii negri, a poposit sâmbătă pe la ora 14 în fața Teatrului de Nord. Când atelajul s-a oprit, unul din cai a nechezat puternic, ca o chemare adresată celui ce avea să-și parcurgă ultimul drum prin oraș. Șareta mortuară a fost escortată de patru călăreți, printre care fratele celui dispărut, avocatul Adrian Cozma și cunoscutul Bebe Voneț.

Purtat pe brațe spre dric de câțiva colegi din teatru, sicriul lui Vasile Blaga a fost așezat la locul său în aplauzele celor câteva zeci de oameni rămași la intrarea Sălii Mari ca să asiste la acest moment solemn. Escortat[ de cei patru cavaleri și de un echipaj de poliție, șareta a pornit de pe strada Horea, a parcurs centrul istoric al Sătmarului și a cotit pe strada Ștefan cel Mare, pentru a ajunge la capela greco-catolică a cimitirului din strada Rodnei.

O înmormântare sobră și emoționantă

În spiritul nonconformist al lui Vasile, familia a anunțat ceremoniile funerare ca fiind ultimul spectacol cu participarea acestuia: “Vasile Blaga – un înger ce ne va veghea din cer”. Priveghiul a devenit astfel avanpremieră, iar înmormântarea propriu-zisă o premieră a unui rol cu serie infinită. Dar la capela cimitirului, duminică, lucrurile s-au desfășurat firesc, fără inovații fistichii sau momente artistice exagerate. Ceremonialul religios a fost sobru, emoționant, dar nu patetic. Preoții slujitori – protopopul Dumitru Roman și părintele Gheorghe Simion – au săvârșit ierurgiile prescrise de Biserică într-un spirit de adâncă reculegere, iar predica părintelui Roman nu a fost una menită să stoarcă lacrimi cu tot dinadinsul. S-a spus lucrul esențial, anume că în viața lui Vasile, atât ca profesionist, cât mai ales ca om, iubirea de oameni a fost sentimentul și demersul central.

Salutul Teatrului de Nord a fost adus de regizorul Andrei Mihalache, director artistic al secției române în ultimii ani și cel care a pus în scenă multe spectacole în care Vasile Blaga a fost cap de afiș, inclusiv cântecul său de lebădă, pe un text de Cornel Udrea scris parcă anume pentru a oglindi destinul actorului sătmărean. Dorel Iurcencu, regizor tehnic, a citit două din poemele lui Vasile din ultima sa carte, “Nechează Timpul”, dar și o poezie dedicată lui de prietenii călăreți, alături de care cel plecat dintre noi a petrecut, în șa, ore dintre cele mai fericite și a organizat evenimente de hunting și anduranță ecvestră cu impact național.

Ultimul cuvânt în capelă i-a aparținut lui Aldo Blaga, vizibil emoționat, mascându-și ochii plânși după ochelari de soare, dar oprindu-se adesea pentru noi valuri de emoție care-l copleșeau. El a cerut asistenței o ultimă rundă de aplauze pentru actorul și omul Vasile Blaga și a vorbit despre entuziasmul și dragostea de viață care-l caracterizau pe tatăl său, remarcând că dominante în culorile coroanelor aduse la înmormântare au fost florile albe. A încheiat rugând oamenii să acorde mai multă atenție trupului, ca vas al sufletului, și a amintit o vorbă a lui Vasile: “când ne-om vedea, voi fi îmbrăcat la fel”. Apoi sicriul, purtat de colegii actori, a fost dus la locul de veci.

Au ținut să participe la acest “spectacol de adio” sute de oameni care l-au cunoscut și admirat pe Vasile în ipostazele sale de actor, cavaler, organizator, poet și prieten, veniți din oraș și din țară, printre care mulți colegi de scenă și de călărie. Pentru toți, Vasile Blaga va trăi în amintiri și emoțiile pe care le-a sădit în fiecare. La un moment dat, parcă așteptam să facă o nefăcută și să iasă din sicriu, ca în celebra scenă din “Sinucigașul” lui Nikolai Erdman. Dar ne-am amintit vorbele lui Sri Ramana Maharshi, un mare om răpus și el de cancer, zise înaintea morții sale: “Spuneți că plec. Unde să plec? Sunt aici.”

Când sicriul pleca spre locul de veci, câțiva stropi au căzut, răzleți, din cer. Adio, Vasile Blaga. Și mulțumim pentru tot.