Asculta acest articolOricât de binevoitori, oricât de înțelegători am fi cu parlamentarii, sfârșim întotdeauna prin a fi din nou și din nou dezamăgiți de ei. Fac ce fac, și mai trăznesc câte una. Nu sunt mai răi decât alții, dar din partea lor se așteaptă mai mult. Pentru că sunt mai mult decât simplii aleși. Ei sunt aleșii. Cum ar veni, cei mai buni dintre cei mai buni.
Așa cum scrie și în Constituție, ei reprezintă poporul. Adicătelea nu se reprezintă pe ei înșiși. Nici măcar nu reprezintă partidul pe listele căruia au fost votați.
Dovadă stă faptul că se plimbă dintr-un partid în altul cu sentimentul că este corect. Așa le dictează conștiința. Nu reprezintă în Parlament nici măcar județul în care au fost aleși și își au colegiile și cabinetele parlamentare. Nu se poate spune asta pe față, deși așa prevede Constituția.
Parlamentarii, și în genere Parlamentul, nu se bucură de prea multă încredere din partea populației. Pe drept sau pe nedrept? Să judece lumea. Până una-alta, se vede în fiecare zi ce fac. De pildă, ieri și-au votat pensiile. Nu sunt pensii în adevăratul sens al cuvântului, ci niște ajutoare speciale. De care se vor bucura și foștii parlamentari. De aici se poate deduce că s-a creat un spirit de castă. Ei sunt tot aleși și după ce nu mai sunt în Parlament.
Multe astfel de decizii i-au făcut nepopulari. Ar mai trebui adăugate alte câteva elemente. Aroganța și nepăsarea, sunt printre cele mai mici păcate. Iar până la cele șapte păcate capitale trebuie neapărat remarcată predispoziția lor princiară spre a corupe și a se lăsa corupți.
Uneori, parlamentarii sunt și ghinioniști. Cum a fost și ziua de ieri. În timp ce ei își votau pensiile, câteva mii de oieri au protestat în fața Parlamentului. Nu pentru a cere scutiri de impozite și ajutoare de stat, ci împotriva unei legi care le interzice să țină mai mulți câini. Este o lege aberantă, votată pe bandă rulantă ca alte și alte legi.
Când scriam în ziar despre această lege, lumea a luat-o ca o glumă. Oierii s-au trezit, s-au mobilizat și astfel aproape 4.000 de suflete s-au adunat în fața Parlamentului. A ieșit în întâmpinarea lor senatoarea Cristiana Anghel, fosta grevistă a foamei. A urlat la oameni, le-a ținut piept. A fost o scenă ca în piesa cu lupul mușcat de oaie.
Luată din patul de grevistă a foamei, ca un simbol al luptei poporului împotriva tiraniei președintelui Băsescu, senatoarea Cristiana Anghel este întruchiparea incapacității și parvenitismului în politică. Și ca ea mai sunt mulți în Parlament. Nu se văd pentru că nu sunt atât de vocali. Nu ies în evidență decât atunci când fac câte o gafă. Și din păcate le fac foarte des. Dacă nu în Parlament, atunci în județele din care provin.
Unii, mielușei în Parlament, devin lupi în județele lor. Sunt, desigur, printre parlamentari, oameni la locul lor. Dar nu ei dau tonul general. Luați în parte, unul câte unul, par în regulă. Când sunt împreună, se transformă când în adevărate turme, când în haite.
Din această pricină, au și votat o lege împotriva oilor. Dacă se limitează numărul câinilor care păzesc oile se cheamă că dau frâu liber lupilor care pot ataca turmele în voie.
Într-o oarecare măsură au avut dreptate și vânătorii care au făcut loby pentru o lege împotriva câinilor. Mai puțini câini, mai mult vânat. Dar este valabilă și reciproca, mai puțini câini mai mulți lupi. Din această dilemă nu se poate ieși fără un compromis. La urma urmei, cu cine țin parlamentariiȘ cu lupii sau cu oile?
