Luptele din octombrie 1944 pentru eliberarea Ardealului de Nord au fost conduse de generalul Gh. Avramescu

Asculta acest articol

Ziua Armatei Române sărbătorită în fiecare an la data de 25 octombrie readuce în memoria colectivă izbânzile şi sacrificiile ostaşilor români din trecutul şi prezentul ţării. Celebrată prin arborarea drapelului naţional în toate sediile instituţiilor militare româneşti, prin ridicarea Marelui Pavoaz la bordul navelor militare maritime şi fluviale, ori prin organizarea de activităţi comemorative în garnizoanele din ţară sau de peste hotare unde armata română este implicată în operaţiuni militare, această zi simbolizează omagiul adus instituţiei în care, după Biserică, românii îşi pun cea mai mare încredere.

O dată plină de semnificaţii istorice, aflată în strânsă legătură cu ţinutul sătmărean, teritoriu de care armata română şi-a legat una din cele mai însemnate biruinţe din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, asupra căreia zăbovim pe scurt în rândurile de mai jos.

Dictatul de la Viena este declarat nul în septembrie 1944

Urmare a întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste şi a aliaţilor acesteia la 23 august 1944, un obiectiv prioritar pentru armata română l-a constituit recuperarea Ardealului de Nord pierdut în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, în favoarea Ungariei. Convenţia de armistiţiu din septembrie 1944 încheiată între Puterile Aliate şi România proclama nulitatea acestui arbitraj prin care România pierduse 11 judeţe totalizând o suprafaţă de mai bine de 43.000 de km pătraţi, iar în data de 10 octombrie a aceluiaşi an, regele Mihai a promulgat legea prin care se înfiinţa ’’Comisariatul român pentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei’’.

După izbucnirea luptelor armate pe teritoriul Transilvaniei în septembrie 1944, trupele române au obţinut o serie de victorii împotriva unităţilor militare maghiaro-germane încununate cu eliberarea oraşului Târgu Mureş la data de 28 septembrie, a Clujului în 11 octombrie, respectiv a Oradei în 12 octombrie, fapt ce a dus la regruparea forţelor adverse în jurul Sătmarului, unde exista un puternic aliniament defensiv maghiar. Astfel, s-a lansa operaţiunea armată de eliberare a ţinutului sătmărean şi reintegrarea acestuia sub stăpânire românească.

În consecinţă, în dimineaţa zilei de 21 octombrie 1944, Corpurile 2 şi 6 ale Armatei a IV-a română, alături de forţele de pe aripa stângă a Armatei a-40-a sovietice au iniţiat atacuri asupra posturilor defensive maghiaro-germane. După supunerea rezistenţei inamice de pe aliniamentul Tătărăşti-Răteşti-Stâna-Babţa-Chiejd-Bobota, Armata a-IV-a română aflată sub conducerea generalului de corp de armată Gheorghe Avramescu şi-a reluat ofensiva pentru a atinge reduta Satu Mare – Carei. În ziua de 22 octombrie, Corpul 2 armată a înaintat cu succes în teritoriu, Divizia 1 cavalerie pătrunzând în localitatea Viile Satu Mare, Diviziei a-8-a revenindu-i sarcina de a acţiona pe coridorul Răteşti-Ardud-Mădăras, în timp ce Divizia 11 infanterie a avansat pe direcţia Socond-Gerăuşa-Ardud. Pentru o mai bună concentrare a forţelor, generalul Avramescu a decis să acţioneze pentru eliberarea Sătmarului cu Corpul 2 de armată în timp ce Corpul 6 armată s-a axat pe redobândirea Careiului.

La Satu Mare ostilităţile au început în 24 octombrie

Ostilităţile pentru oraşul Satu Mare au început în ziua de 24 octombrie 1944, când Divizia 11 infanterie din Corpul 2 armată a cucerit mai multe poziţii importante în apropierea urbei. Pentru a înlătura pericolul unor eventuale atacuri venite din partea unor unităţi maghiare de gherilă, trupele române şi-au regrupat forţele astfel încât s-a reuşit eliminarea unor nuclee de rezistenţă inamice din localităţile Gelu şi Homorod în timp ce armata sovietică a asigurat zona din jurul satului Păuleşti. Odată ce împrejurimile celor două oraşe au fost securizate s-au antamat şi operaţiunile finale de eliberare a acestora. Un prim atac asupra Sătmarului a fost respins de unităţile germano-maghiare, ofensiva fiind reluată în cursul nopţii de 24/25 octombrie, reuşindu-se ca până spre mijlocul zilei oraşul să fie în întregime câştigat de către armata română.

De amintit şi faptul că ostaşii români au beneficiat de sprijinul etnicilor români din oraş şi împrejurimi, aceştia îngreunând prin acte de sabotaj activităţile armatei inamice. Concomitent cu luptele duse pentru redobândirea oraşului Satu Mare, diviziile Corpului 6 armată au început să forţeze şi liniile vrăjmaşe ce înconjurau Careiul. În zorii zilei de 25 octombrie, soldaţii români vor răzbi rezistenţa inamică iar prin arborarea tricolorului românesc în centrul oraşului s-a consemnat şi trecerea ’’ultimei brazde de pământ românesc’’ sub oblăduirea armatei române. În aceeaşi zi, a fost atinsă şi vechea frontieră româno-maghiară, în apropierea satului Urziceni, încheindu-se astfel acţiunea de eliberare a Ardealului de Nord.

Aportul armatei sovietice este discutabil

Rămâne discutabil aportul armatei sovietice la aceste lupte, acţiunile militare rezumându-se în general la periferia oraşului Satu Mare, în ciuda faptului că propaganda de război a Armatei Roşii a exaltat în favoarea acesteia cursul ostilităţilor din această regiune.

Astfel, teritoriile sătmărene au ieşit de sub autoritatea orânduirii maghiare trecând alături de celelalte judeţele eliberate sub tutela unui ’’Comandament General al Etapelor’’, unitate operativă de nuanţă sovietică ce va pune serioase piedici reinstaurării unei administraţii româneşti în regiune. Această cârmuire temporară a Ardealului de Nord de către sovietici a fost, în definitiv, doar o altă măsură de şantaj prin care se forţa mâna Bucureştiului pentru instaurarea unui guvern de sorginte comunistă în fruntea ţării. O situaţie extrem de tensionată mai ales dacă ţinem cont de faptul că Ucraina Sovietică înaintase pretenţii teritoriale faţă de unele porţiuni din Ardealul de Nord. Într-un final, odată cu formarea la Bucureşti în luna martie a anului 1945 a unui guvern pro-comunist prezidat de Petru Groza, nordul Ardealului va reintra treptat sub administraţie românească.

În 1964, când s-au aniversat două decenii de la eliberarea de către armata română a acestor locuri, a fost dezvelit în centrul Careiului cunoscutul monument închinat ostaşului român, operă a sculptorului Vida Géza, mărturie peste timp a vitejiei armatei române în acei ani tumultoşi.

Marius Baloş,

Muzeul Judeţean Satu Mare

Bibliografie:

* Claudiu Porumbăcean, Realităţi administrativ-politice şi social-economice în nord-vestul României (1944-1947), Ed. Argonaut, 2006.

* Florin Constantiniu, P.C.R., Pătrăşcanu şi Transilvania (1945-1946), Ed. Enciclopedică, 2001.

* Nicolae Baciu, Agonia României. 1944-1948., Ed. Dacia, 1990.