Image 1
Image 2

Lupta sătmărenilor cu băimărenii pentru stabilirea reşedinţei de judeţ

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

harta sepiaÎn Informaţia Zilei de Duminică din data de 12 aprilie 2015 am scris despre vizita primului ministru Ion I.C. Brătianu în judeţul Satu Mare din 25 septembrie 1925. Autorităţile locale au profitat de ocazie şi au organizat un miting de protest împotriva deciziei Consiliului de Miniştri prin care s-a stabilit ca reşedinţa judeţului Satu Mare să fie mutată în Baia Mare. Lupta sătmărenilor cu băimărenii pentru stabilirea reşedinţei de judeţ nu a fost deloc simplă. În rândurile de mai jos vă prezentăm efortul depus de primarul Augustin Ferenţiu pentru a ridica Satu Mare la rangul de capitală de judeţ.

Memoriul redactat de primărie pentru mutarea reşedinţei judeţului în oraşul Satu Mare şi pentru alipirea plasei Carei şi Valea lui Mihai la judeţul Satu Mare a fost adus la cunoştinţă publică în data de 12 august 1925. Documentul a fost afişat în sala de “exhibiţie a primăriei oraşului Satu Mare” toţi cei interesaţi fiind invitaţi a face completări în termen de 30 de zile de la data afişării.

În 25 septembrie 1925 a avut loc vizita premierului Ion I.C. Brătianu în judeţ când autorităţile au organizat un miting în gara Satu Mare şi au trimis o delegaţie la Halmeu la întâlnirea cu primul ministru.

Augustin Ferenţiu redactează un memoriu pe care îl trimite primului ministru

Rezultatul întâlnirii cu premierul presupunem că a fost pozitiv, din moment ce primarul Ferenţiu se mobilizează în continuare pentru schimbarea deciziei Consiliului de Miniştri de atunci. Primarul cere sprijinul preoţilor şi primarilor din localităţile judeţului. În acest sens, la 3 noiembrie 1925 trimite câte o circulară atât preoţilor cât şi primarilor prin care îi roagă să adune semnături de la populaţie. “Numai atunci putem spera, că guvernul ţării va reveni asupra mutării reşedinţei judeţului, dacă se va afla în faţă cu opinia publică din întreg judeţul.” Din memoriul redactat de primarul Ferenţiu şi trimis primului ministru Ion I. C. Brătianu în 8 decembrie 1925 aflăm câteva date foarte importante despre judeţ şi despre oraşul de pe Someş. Printre nemulţumirile expuse în memoriu a fost şi cea legată de denumirea judeţului şi a oraşului Satu Mare:

“Domnule Primministru

Prin decret Regal dat pe baza jurnalului Consiliului de Miniştri (…) s-a micşorat judeţul nostru cu cea mai bogată plasă, anume cu plasa Careii-Mari care s-a tăiat către judeţul Sălagiu. 

Numele judeţului a rămas Satu-Mare, care denumire nu este potrivită pentru un judeţ.

Numele comunei urbane Satu Mare a rămas Satu-Mare cu toate că în raportul nostru, cerut de către Ministerul de Interne, cu ocaziunea reformei administrative, am motivat, că această denumire nu este proprie pentru un oraş mare cu o populaţie de peste 70.000 de locuitori.

Prin acest Decret Regal oraşul cu municipiul Satu-Mare a fost degradat de comuna urbană nereşedinţă de judeţ, determinându-se comuna urbană Baia Mare de reşedinţa judeţului Satu-Mare, pierzându-şi oraşul Satu Mare prin acest fapt dreptul de municipiu, avut de 210 ani.”

Primarul Augustin Ferenţiu cerea rezolvarea următoarelor probleme: revenirea la limitele teritoriale ale judeţului; schimbarea denumirii judeţului şi a municipiului; restabilirea reşedinţei de judeţ. În acest sens a adus o serie de argumente de ordin economic.

În perioada interbelică, plasa Carei era principala sursă de aprovizionare cu grâne a judeţului Satu Mare

Pierderea plasei Careii-Mari în favoarea Sălajului “va fi o lovitură nemotivată” fiind sursa de aprovizionare cu cereale pentru întregul judeţ. În plus judeţul urma să piardă un număr mare de contribuabili. La punctele doi şi trei se cerea ferm ca denumirea judeţului şi oraşului Satu Mare să fie schimbată din Satu Mare în Sătmar.

“Acest oraş  a fost numit de lumea românească totdeauna Sătmar. La fel a intrat şi în literatura română. Mihai Eminescu scrie: Din Sătmar până’n Săcele.

Destulă durere pentru acest oraş, că în urma dispoziţiunilor administrative şi-a pierdut dreptul de municipiu, cu atât mai dureros este ca să poarte şi un nume care este sub demnitatea unui oraş mare cu o populaţie de 70.000 locuitori.”

Datorită faptului că în Transilvania anului 1925 erau mai multe localităţi cu denumirile Satul-Mare, Satul-Mic, Satul-Nou, Satul de Sus, Satul de Jos, etc. aveau loc şi neplăceri. Zilnic se întâmpla că adresele oficiale destinate oraşului Satu Mare să fie trimise la una dintre localităţile menţionate şi invers, “ce de multe ori cauzează întârzieri dăunătoare.”

Aşa cum atestă documentele istorice oraşul Sătmarul a fost un oraş privilegiat încă din anul 1230. Iar din anul 1715, s-a bucurat de drepturi municipale. De aceea, cea mai mare durere pentru întreg judeţul a fost mutarea reşedinţei de judeţ la Baia Mare.

Cetăţenii judeţului au fost foarte nemulţumiţi pentru că nu au fost întrebaţi dacă le convenea sau nu această schimbare. Şi din acest considerent erau foarte hotărâţi să boicoteze decizia Consiliului de Miniştri: “ne vom da toată solicitudinea ca să dovedim prin fapte că aceste măsuri luate fără, ba chiar în contra voinţei cetăţenilor din acest judeţ, vor crea o situaţie penibilă şi nu se vor putea executa deloc.”

La memoriu au fost anexate declaraţii  de la cele mai multe comune din plăşile Ardud, Halmeu, Oaş, Sătmar, Seini, ba mai mult chiar şi din plasa Baia Mare. Aşa cum se subliniază în memoriu, oraşul Satu Mare, prin aşezarea lui este predestinat ca să fie reşedinţă de judeţ. “Este centru de comunicaţii. Are legături drepte cu toate plăşile din judeţ având linii ferate şi şosele în toate părţile.Are stabilimente mari industriale, are comerţ desvoltat. Are o mulţime de instituţiuni culturale şi, mai presus de tot are o populaţie de cinci ori mai mare decât oraşul Baia Mare”. Importanţa oraşului Satu Mare era dovedită şi de impozitele virate anual la Stat. Iar interesele ţării cereau faptul ca aici “la marginea ţării să avem administraţie de model, care să funcţioneze repede, bine şi să nu fie prea costisitoare.”

situatie financiara
Raportul întocmit de Administraţia Financiară a Judeţului Satu Mare pentru anul 1924 din care reies diferenţele de impozit plătite de Satu Mare în comparaţie cu Baia Mare

 

Evident o astfel de administraţie nu se putea organiza perfect decât din oraşul Satu Mare, unde erau concentrate majoritatea instituţiilor. Pe vremea cât reşedinţa judeţului era la Carei, doar Prefectura funcţiona la Carei. Toate celelalte instituţii judeţene ale vremii funcţionau la Satu Mare şi anume: Tribunalul, Revizoratul Şcolar Judeţean, Cercul de Recrutare, Compania de Jandarmi, Prefectura Poliţiei, Serviciul Sanitar Judeţean, Serviciul apelor, Inspectoratul Muncii, Casa Cercuală pentru asigurări şi asistenţă socială, filiala Băncii Naţionale, Oficiul de măsuri şi greutăţi, Consilierul Agricol, Laboratorul chimic, Laboratorul bacterologic, Oficiul judeţean pentru ocrotirea invaziilor din răsboi, etc.

Careiul a devenit reşedinţă de judeţ în anul 1872, la intervenţia contelui Karolyi

Reşedinţa judeţului a fost mutată “în mod forţat” la Carei în anul 1872, la intervenţia contelui Karolyi. Administraţia financiară a rămas în oraşul Satu Mare până la anul 1891. Iar celelalte instituţiijudeţene, din lipsă de spaţiu, au rămas în continuare în Satu Mare. “Toate încercările pentru a muta Prefectura judeţului la Satu Mare a rămas zădarnice din cauza contelui Karolyi. (…) Mutarea la Satu Mare a autorităţilor judeţene, aflătoare în Careii-Mari nu ar costa Statului nimic, deoarece în oraşul Satu Mare avem loc pentru aceste autorităţi, anume pentru Prefectura judeţului, administraţia Financiară şi pentru Serviciul de poduri şi şosele. (…) În oraşul Baia Mare însă, precum este cunoscut, în momentul de faţă nu este loc pentru autorităţile judeţene. Şi încă mulţi ani vor trece până când se vor putea face construcţiile necesare la Baia Mare.”

Oraşul Baia Mare era situat într-un colţ al judeţului, departe de comunele importante, lipsit de linii de comunicaţii, neavând suficiente spaţii pentru autorităţi şi funcţionari. “Este exclus ca să se poată inaugura o administraţie bună din acest punct izolat al judeţului.”

În 1925, pe listele electorale ale oraşului Satu Mare erau trecuţi 10.530 alegători, dintre care 2.108 erau români

Nu putea fi un motiv serios nici faptul că oraşul Satu Mare nu avea un “caracter destul de românesc. Doar şi de aceea ne luptăm pentru reşedinţa de judeţ, ca să întărim elementul românesc în acest oraşşi să-i dăm şi prin aceasta oraşului Satu Mare un aspect mai românesc. Oraşul Satu Mare are 14.000 cetăţeni de naţionalitate română adecă atâţi cât întreaga populaţie a oraşului Baia Mare.”

În lista electorală a oraşului Satu Mare pentru anul 1924 figurau 10.530 alegători, dintre care 2.108 alegători eraude naţionalitate română. Iar pe listele electorale din Baia Mare erau înregistraţi 400 de români. “Aceste raporturi arată cât de mare importanţă are românizarea oraşului Satu Mare”.

Nici faptul că oraşul Satu Mare este situat prea aproape de frontieră nu trebuia să fie un obstacol.

“Nu ne provocăm la situaţia oraşelor Oradea-Mare, Arad, Timişoara şi Sighetu – Marmaţiei cari asemenea sunt, poate şi mai aproape de frontieră şi totuşi pot să fie reşedinţă de judeţe, ci ne provocăm la oraşele Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă, cari sunt situate chiar la malul Nistrului şi sunt mult mai expuse la frontiera Rusiei sovietice, decât cum este expus oraşul Satu Mare la 12 kilometri de la frontiera Ungariei, la care punct nici odată nu poate să fie vreo surpriză bine acoperit de frontiera cehoslovacă, a ţării aliate cu noi.”

“Domnule Primministru,

Atât de evident este, că centrul natural al judeţului este oraşul Satu Mare încât nu ar fi nevoe să mai aducem alte motive pe lângă Satu Mare.

S-au început colonizările în judeţ. Mai mulţi colonişti români veniţi din părţi îndepărtate ale ţării încep a se instala în comunele Domăneşti, Boghiş, Doba, etc.

Ce vor zice aceşti români văzând, că odată cu venirea lor autorităţile se mută de la ei la distanţă de 90-100 kilometri.”

În memoriu se mai aminteşte faptul că Statul nu putea să acopere cheltuielile necesare pentru ridicarea construcţiilor în care urmau să funcţioneze autorităţile judeţene. Şi din nou se subliniază intenţia sătmărenilor de a boicota bunul mers al administraţiei.  “Precum cunoaştem noi situaţia, consiliul judeţean, cari nu va fi constituit numa din băimăreni, niciodată nu va acorda fondurile necesare”.

Memoriul redactat de primarul Augustin Ferenţiu a fost trimis premierului Ion I. C. Brătianu în 8 decembrie 1925

Odată cu alipirea plasei Carei la judeţul Sălaj s-a produs o anomalie: Prefectura judeţului Satu Mare şi Administraţia Financiară au rămas practic pe teritoriul altui judeţ.

Prin urmare dorinţa principală a autorităţilor sătmărene a fost ca măcar de încercare să fie mutate Prefectura Judeţului şi Administraţia Financiară la Satu Mare “ce nu costă statul nimic. Iar întrucât se va dovedi, că această măsură este bună şi mulţumitoare, binevoiţi, la timpul său a decide definitiv. Vă rugăm să faceţi aceasta pentru pacea şi liniştea cetăţenilor îngrijoraţi ai acestui judeţ.”

În sfârşit, pentru oraşul Satu Mare, mai avem o cerere. Precum am arătat mai sus, acest oraş se bucură de 210 ani de dreptul de municipiu. Este prea dureros că acest oraş cu municipiu deodată să fie degradat în categoria comunelor urbane nereşedinţe de judeţ. Este chiar în contra intenţiunilor legii, că un oraş mare, centru important, să fie suspus consiliului judeţean.

Binevoiţi a propune o modificare la art. 4 din legea administrativă, că anume nu numai comunele urbane, reşedinţe de judeţ, nu pot să fie municipii, ci excepţional, şi alte comune urbane, centre mai importante. Întrucât oraşul Satu Mare este un adevărat centru important la marginea ţării, cerem restabilirea dreptului de municipiu şi în caz, dacă nu ar putea să fie reşedinţă de judeţ.

Cu profund respect Vă rugăm, să binevoiţi a supune acest memoriu deliberării Consiliului de Miniştrii şi, apreciind motivele noastre, a muta reşedinţa judeţului la Sătmar, făcându-se şi schimbarea denumirei oraşului Satu Mare şi a judeţului precum am cerut mai sus.

Primiţi Domnule Primministru încredinţarea perfectei noastre stime şi consideraţiuni.

Satu-Mare, la 8 Decembrie 1925

În numele oraşului Satu-Mare şi a comunelor aderente:

Ferenţiu 

primarul oraşului Satu Mare

Memoriul înaintat a fost însoţit şi de o anexă ce conţinea o situaţie mai clară despre populaţia judeţului şi oraşului Satu Mare, despre liniile de comunicaţii din judeţ, rapoartele financiare şi importanţa mutării reşedinţei Judeţului la Satu Mare.

Conform datelor vremii, în anul 1925 judeţul Satu Mare avea 320.000 locuitori

“Judeţul Satu Mare astăzi are 320.000 locuitori. Dintre aceştia oraşul Satu Mare conform situaţiei mai recente a biroului populaţiei are 68.015 locuitori.

Plasa Satu Mare are 40.000

Total 108.015

Adică oraşul şi plasa Satu Mare are mai mult decât 1/3 parte a întregei populaţiuni din Judeţ.

Oraşul Careii-Mari are 18.000 locuitori.

Plăşile, cari gravitează la oraşul Satu Mare şi anume Plasa Carei, Plasa Ardud, Plasa Satu Mare, Plasa Oaş, Plasa Seini şi Plasa Halmeu au 125.000 locuitori.

Faţă de aceasta oraşul Baia Mare are 16.000 locuitori, plasa Baia Mare are 20.000 locuitori.

Plasa Şomcuta are 27.000 locuitori, oraşul Baia Sprie are 6.000 locuitori, adică în total 69.000 locuitori.

Adică din totalul locuitorilor din judeţ 251.000 gravitează spre Satu Mare, 69.000 spre Baia Mare.”

Oraşul Satu Mare era la acea dată un adevărat centru de comunicaţii, accesibil din toate părţile judeţului. În timp ce Baia Mare, fiind situată într-un colţ al judeţului se afla la o distanţă de 110, 118 sau chiar 121 km faţă de unele comune mai îndepărtate.

“Multe comune nu sunt situate în apropierea gărilor, deci până la gara proximă având să plece lumea pe jos sau cu carul, iar liniile ferate afară de plasa Seini ocolind pe la Satu Mare un drum la Baia Mare şi îndărăpt poate să dureze 3-4 zile.

Această situaţie a comunicaţiilor este încă un motiv important în contra mutării reşedinţei Judeţului la Baia Mare.”

Oraşul Satu Mare a virat în anul 1924 la bugetul de stat 28.484.667 lei şi 99 bani

Din raportul întocmit de Administraţia Financiară a Judeţului Satu Mare pentru anul 1924 aflăm că debitul total al oraşului Satu Mare către stat pe anul 1924 a fost 38.350.805 lei şi 12 bani, sumă din care s-a încasat 28.484.667 lei şi 99 bani. În acelaşi timp debitul oraşului Baia Mare pe anul 1924 a fost 12.442.742 lei şi 04 bani din care s-au încasat 9.459.587 lei şi 71 bani.

“Din aceste date rezultă că oraşul Satu Mare are mai mult drept să fie reşedinţă de judeţ decât Baia Mare şi acei cetăţeni care sunt impuşi cu 38 milioane anual nu pot fi pedepsiţi prin mutarea reşedinţei judeţului, care ar fi un dezastru pentru acest oraş.”

În presa maghiară din Transilvania, oraşele de frontieră erau considerate vulnerabile

“Ziarele minoritare, mai recent ziarul “Uj Kelet” din Cluj a scris despre revizuirea tratatelor de pace şi despre redarea oraşelor de frontieră Oradea-Mare, Arad şi mai presus de tot al oraşului Satu Mare.

Este evident, că mutarea reşedinţei judeţului la Baia Mare ar fi considerată de minoritari ca un gest de pracuţiune să nu zicem o prevenire a evenimentelor. Această mutare ar da naştere la noi zvonuri şi ar nutri speranţa deşartă a minoritarilor, că anume de fapt se poate întâmpla cedarea oraşelor de frontieră.

Vă rugăm să binevoiţi a întări credinţa minoritarilor locali că cedarea teritoriilor şi oraşelor din România nu se va realiza niciodată, binevoiţi a manifesta aceasta şi prin gestul că reşedinţa judeţului Satu Mare nu se va muta la Baia Mare.”

Autorităţile sătmărene nu cereau din partea statului niciun sacrificiu material pentru mutarea reşedinţei judeţului la Satu Mare.

Cereau doar mutarea Şcoalei Normale de Stat din Satu Mare la Carei. Iar în clădirea Şcolii de Stat putea să funcţioneze Prefectura. Pentru toate celelalte instituţii judeţene era suficient loc la Satu Mare.

În aprilie 1926 ministrul Octavian Goga a semnat decizia mutării Prefecturii de la Carei la Satu Mare

Prima bătălie câştigată a fost mutarea provizorie a sediului Prefecturii judeţului din Carei la Satu Mare.

Decizia a fost luată în 21 aprilie 1926 de Ministerul de Interne şi aprobată de ministrul Octavian Goga.

“Domnule Prefect,

Spre răspuns la raportul Dvs. No. 35/1926, am onoare a vă face cunoscut că, Ministerul aprobă ca birourile Prefecturei acelui judeţ să funcţioneze provizoriu în oraşul Satu Mare, rămânând ca pentru schimbarea definitivă a reşedinţei, să îndepliniţi formalităţile cerute de art. 322 din legea pentru unificarea administrativă.

Ministru: Octavian Goga

Director general: Modolea”

Acest drept câştigat le-au dat încredere autorităţilor locale că decizia finală a guvernului va fi una pozitivă.

Schimbarea denumirii oraşului din Satu Mare în Sătmar a fost supusă la vot în consiliul local şi a fost votată de 25 de  persoane la 25 octombrie 1926. Procesul verbal redactat în şedinţa respectivă poate fi văzut în imaginea de mai jos.

proces verbal

Stabilirea reşedinţei de judeţ la Satu Mare s-a decis în aprilie 1927

Într-adevăr, lupta autorităţilor locale nu a fost în zadar. Prin adresa cu numărul 6082 din 1 iulie 1927 primarului Ferenţiu şi secretarului primăriei li se comunică următoarea telegramă în copie:

“Copie: telegramă extra urgentă Prefect al judeţului Satu Mare. Vă facem cunoscut că prin Legea publicată în Monitorul oficial No. 121/1927 reşedinţa judeţului Satu Mare, aflată actualmente în oraşul Baia Mare se mută în Satu Mare şi vă rugăm a lua măsuri în consecinţă. Ministru de Interne V. Al. Constantinescu No. 925”

Aşadar după aproape doi ani, sătmărenii au reuşit să câştige bătălia cu băimărenii şi reşedinţa judeţului a fost stabilită la Satu Mare.

Însă denumirea judeţului şi a municipiului a rămas Satu Mare până în zilele noastre. Poate tocmai în amintirea vremurilor de demult şi astăzi multă lume zice “Sătmar” în loc de “Satu Mare”.

Sursa  documente şi foto: 

Arhivele Naţionale Satu Mare, 

Fond Primăria Municipiului Satu Mare, Acte Confidenţiale, Dosar Nr. 12

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with