Asculta acest articolVictor Ciorbea, unul dintre premierii cei mai corecți și curajoși pe care i-a avut România, a lansat câteva expresii care au făcut carieră.
Îi aparțin “luminița de la capătul tunelului”, încă folosită, și “vă dau reformă pe pâine”. Prima nu este tocmai originală, dar premierul țărănist are meritul de a o fi pus în circulație.
Întâmplarea face ca tot guvernul lui să înceapă lungul proces de închidere a minelor nerentabile.
Dacă premierul PNȚ-CD vorbea despre luminița din tunelul reformelor structurale, după 20 și ceva de ani, premierul PNL aplică expresia în cazul pandemiei.
În iunie, spune Florin Cîțu, după ce la sfârșitul lunii mai vor fi vaccinate peste cinci milioane de cetățeni, se va reveni la normalitate. Adică aproape la normalitate, dar deja se va fi văzut luminița de la capătul pandemiei.
Premierul Victor Ciorbea, într-un moment de furie, a spus “vă dau reformă pe pâine”. Asta însemna că avea de gând să taie în carne vie. Întreprinderile de stat începuseră să lucreze în pierdere și să nu-și plătească dările la stat. Numite “datorii istorice”, nu au fost niciodată plătite de cei care le-au făcut. Le-a suportat statul, adică contribuabilii.
Florin Cîțu nu se arată atât de viteaz. Nu amenință că ne va da “reformă pe pâine”. Promite că se va reveni la normalitate. Dar întrebarea este dacă “normalitatea” de dinainte de pandemie era chiar normalitate.
Nu din toate punctele de vedere. Dacă prin “normalitate” se înțelege că se putea merge la restaurant, că se putea călători, că nu se purta mască, că marile și micile afaceri se puteau derula fără să fie închise, atunci revenirea la normalitate este o veste bună.
Dar dacă “normnalitatea” se aplică la reformele așteptate de populație de exemplu în domeniul corupției, atunci nu este de dorit să ne întoarcem la respectiva “normalitate”.
Ca și alți premieri de dinaintea lui, Florin Cîțu nu trece examenul la cursul de reformă. Poate că ne dă “reformă pe vaccinuri”, dar nu pe pâinea noastră cea de toate zilele.
Dacă România va trece de pandemie tot fără să fie reformată, toate sacrificiile au fost zadarnice. Poate cineva este curios să afle ce înseamnă “reformă”. Ar fi de datoria guvernanților să explice. De exemplu în perioada următoare se închid două mine. Asta înseamnă reformă. Vor rămâne mii de oameni fără slujbe. Asta nu mai înseamnă reformă. Trebuia să se facă o conversie a forței de muncă. Oamenii disponibilizați rămân pe drumuri. Responsabilitatea este a statului, a guvernului în funcțiune.
Reformă ar înseamna să se reducă aparatul de stat. Dar înseamnă anti-reformă să nu oferi celor disponibilizați condiții de reîncadrare în muncă în aceleași condiții, cu aceeași salarizare.
Aici este o mare problemă. Economia privată nu-și poate permite să ofere salarii ca la stat. Un motiv este supraimpozitatea muncii. Statul ia aproape jumătate, uneori chiar mai mult de jumătate, din banii privaților.
Pentru moment, veștile date de primul ministru par bune. A spune că de prin iunie-iulie intrăm în normalitate nu este puțin lucru. Dar dacă luminița de la capătul pandemiei se mută în septembrie, apoi în decembrie? Pe termen lung, premierul a riscat enorm făcând aceste declarații. Pe termen scurt a calmat spiritele. Pentru cât timp nu se știe. Presupunând că într-adevăr la vară scăpăm de restricții, vor fi reluate activitățile, nimeni nu garantează că protestele de stradă nu vor fi reluate la un nivel de zeci de mii de participanți.
Pornite ca o reacție la restricții, protestele se pot transforma în proteste sociale. S-a diminuat cumva nivelul corupției după plecarea PSD-ului de la guvernare? Opinia publică percepe un grad de corupție și mai mare.
Luminița de la capătul pandemiei pare să semene mai mult cu fulgere și trăznete decât cu luminile care însoțesc spectacolele de muzică și poezie.
