Asculta acest articolLa Muzeul de Artă a fost deschisă o expoziţie cu câteva lucrări reprezentative ale maestrului
Ieri spre seară, la Muzeul de Artă sătmărean din Piaţa Libertăţii, artişti din felurite domenii şi iubitori de frumos s-au adunat la chemarea familiei pentru celebrarea celor 80 de ani de la naşterea unui artist care devine o figură clasică a Sătmarului: Ion Popdan.
Născut în 27 mai 1935 şi plecat dintre noi la cumpăna dintre milenii, pictor, profesor şi poet, excelent în toate cele trei ipostaze şi un om de familie exemplar, judecând după reverenţa pe care i-o poartă soţia Claudia şi fiul Brăduţ, Ion Popdan e unul dintre oamenii fericiţi care şi-au împlinit vocaţia şi destinul. A lăsat în urmă zeci de discipoli în ale picturii şi desenului (mulţi dintre ei prezenţi în sală), sute de tablouri remarcabile şi din ce în ce mai personale cu trecerea timpului, dar şi fascinante creaţii literare, adunate de Editura Dacia, puţin după moartea maestrului, în volumul intitulat “Blestemul de a fi munte”. Chiar acest titlu, preluat dintr-un poem-confesiune, ne sugerează că Popdan şi-a conştientizat locul de reper ferm în ierarhia valorilor locale. Cele ce s-au spus în micul moment aniversar confirmă că impresia sa nu era defel greşită.
Despre Ion Popdan ca profesor a vorbit, emoţionant, artista Minerva Radu-Mărginean. Au fost recitate poeme din cartea sa de către Olimpia Neagu şi Felician Pop. Din jurnalul său a citit câteva însemnări Brăduţ Popdan. Despre Ion Popdan ca prieten în ale artelor a vorbit cu multă simţire Cristina Gloria Oprişa. Despre Ion Popdan ca model cultural a spus câteva cuvinte George Vulturescu. Despre pictorul Ion Popdan şi lucrările selectate pentru expoziţia curentă a vorbit Felicia Grigorescu. Despre tabieturile, rigoarea şi prezenţa de zi cu zi a soţului ei a mărturisit cu delicateţe doamna Claudia Popdan.
N-a lipsit din această reunire a artelor muzica, printr-un cântec de mai scris de Schumann şi o canţonetă italiană celebră, cântată de tenorul Marius Boroş (discipol al Claudiei Popdan) şi profesoara Judith Mihaly Budean la pian. După cum s-a spus la final, nu a fost “un vernisaj sau o retrospectivă”, ci un moment de binevenită amintire a unei figuri care a marcat trei decenii ale culturii sătmărene. Canţoneta italiană aleasă a fost “Non ti scordar di me” (“Să nu mă dai uitării”). Maestrul poate fi liniştit: uitat nu are cum să fie.
Fii primul care comentează