Image 1
Image 2

“Lumânărarul”, un pariu curajos ratat de Teatrul de Nord

Bonifaciu (Sorin Oros) pedepsit de complotiști
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Bonifaciu (Sorin Oros) pedepsit de complotiști
Bonifaciu (Sorin Oros) pedepsit de complotiști

Punerea în scenă a singurei piese de teatru scrise și publicate de filosoful Giordano Bruno, figură tragică înnobilată de sfârșitul brutal al vieții survenit prin ardere pe rug în 1600, promitea să fie un eveniment cel puțin interesant, dacă nu unul de rezonanță, în stagiunea curentă a Teatrului de Nord. Din păcate, așteptările nu s-au prea potrivit cu realitatea din scenă.

Nu putem nega curajul cu care tânărul regizor Marius Costache a abordat un text dificil, publicat acum aproape o jumătate de mileniu, încercând să îl facă relevant pentru publicul acestui veac grăbit. Giordano Bruno și-a publicat piesa în 1582, iar o ediție italiană, chiar fără un aparat critic masiv (care este fără îndoială necesar cititorului modern), se întinde pe 150 de pagini pentru cele cinci acte. Însuși autorul, mai curând om de știință decât om de litere, se arăta sceptic în privința punerii în scenă a textului său, recunoscând dificultatea unei asemenea încercări.

Fără să fie o capodoperă, textul nu e rău deloc. Trăiește mai ales prin satirizarea nemiloasă a ignoranței vremii, în special prin personajul Scaramură, escroc cu reputație de mag, care e în stare să debiteze cele mai prăpăstioase teorii, doar-doar s-o umple de banii fraierilor dispuși să-l creadă. Așa cum e Bonifaciu, îndrăgostit brusc și fatal de o cocotă și gata să facă orice să-i intre-n grații. Așa încât toată fauna de “interlopi” din oraș se va ralia să-l stoarcă pe nefericit de bani, sub cele mai nobile pretexte. Tiradele prin care personajele se justifică sunt savuroase în textul original, dar cer cititorului și spectatorului o cultură istorică solidă. Când textul este redus la un fel de schelet, cum se întâmplă în spectacolul sătmărean, foarte mult din farmecul piesei, atâta cât e, se pierde, laolaltă cu jocurile de cuvinte aproape imposibil de redat în traducere. Iar când și regizorul ține neapărat să pedaleze pe ideea iluziei atotstăpânitoare, cu rupturi aparent aleatorii, perdele de fum și ieșiri bruște din rol, spectatorul obișnuit al teatrelor românești se simte confuz și aplaudă la final din pură complezență.

Impresia multora a fost că regizorul și-a propus prea multe, iar o montare mai convențională ar fi ajutat textul să iasă la lumină. E multă mișcare în scenă, adesea prea puțin justificată, multă poză, decorul etajat de Cristian Gătina contrastează cu niște costume de carnaval, iar rezultatul final e un hibrid între comedia barocă italiană și teatrul absurd modern, ratând, cumva, esența ambelor genuri. Și e păcat, pentru că actorii chiar și-au dat silința și s-au străduit să pună în practică această viziune – bună, rea, nu importă.

Crina Andriucă și Cristian But
Crina Andriucă și Cristian But

O remarcăm mai ales pe Crina Andriucă, ea reușind să dinamizeze scenele în care apare și oferind un recital de comedie bine temperat, dar și momente sensibile în contrapunctul “de suflet” susținut cu buna sa prietenă Roxana Fânață. Cele două tinere actrițe sunt bine puse în valoare. Cristian But se joacă dezinvolt cu rolul său dublu, ciuntit însă în scenariu, iar Anca Dogaru se apropie adesea de sarcasmul necesar lui Scaramură, care ar fi meritat să fie îngroșat mai mult. Lui Sorin Oros îi reușește compoziția de îndrăgostit abulic și naiv, cu accente patetice în scena decisivă, a pedepsirii, iar Vlad Mureșan pare irosit în rolul său de pungaș rafinat cu numere de mișcare îndrăznețe. Parcă i-am dori lui Vlad un text care să-l valorizeze mai mult, căci nu duce lipsă de calități. Romul Moruțan ar fi putut da mai mult în rolul rapacelui Bartolomeu dacă nu era obligat de regie la adevărate acrobații, iar Sergiu Tăbăcaru stoarce toată ironia posibilă interpretând “organul legii”. Păcat că spectacolul nu are coerența la care ne-am fi așteptat și viața lui va fi scurtă, nemaifiind programat în martie.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with