Asculta acest articolImediat după referendum s-a întâmplat o minune. Președintele Klaus Iohannis a descoperit că “deși diferiți toți suntem români” și, drept urmare, a făcut un apel la “restabilirea păcii sociale”. Mai spune președintele: “Să lăsăm trecutului toate aluviunile de ură, indignare, gânduri negre”. Și ce să facem mai departe? Să înțelegem că va merge în excursie cu Liviu Dragnea? Sau o va lua cu el în străinătate pe Viorica Dăncilă? Se va întâlni la un pahar de vin cu Tăriceanu? Sau măcar cu Ludovic Orban?
Lucrurile sunt încurcate în România. Fiecare politician mai răsărit s-a simțit obligat să le încurce și mai mult, lovind în stânga și-n dreapta, înțepând deopotrivă colegi de partid și adversari. Au existat însă și presiuni din afară. România, dincolo de dorința instituțiilor euroatlantice de a deveni o parteneră, un stat de drept, o democrație, este văzută ca o mare piață de desfacere, ca o pradă numai bună de jumulit. Metodele de a o îngenunchea au fost descoperite demult.
Când pui presiune pe o țară o poți obliga să ia măsuri de siguranță națională care să-i distorsioneze întreaga viață socială, politică și economică.
Asta să se fi întâmplat și în România ultimilor ani? Protocoalele secrete pot fi la o adică o reacție la o presiune pusă pe una dintre ultimele țări intrate în UE. Privită ca una dintre cele două oi negre de la extremitatea estică a UE, România s-a străduit să demonstreze că este la fel de imaculată ca oricare altă surată din Occidentul democratizat după al doilea război mondial. Și încă se străduiește.
Convins că țara se află într-o stare excepțională, CSAT a luat măsuri excepționale. Astfel s-a pus semnul egal între corupție și siguranță națională și a început nebunia. De la corupția generalizată la nebunia generalizată nu a fost decât un pas. O contribuție însemnată și-a adus președintele Traian Băsescu. Pârghiile de care s-a folosit pentru a-și prezerva puterea au fost cele clasice: serviciile secrete și justiția. De ce fiecare președinte ține neapărat să numească el șefii serviciilor secrete și procurorul general?
Nu la fel procedează și actualul președinte? În timp ce invocă “restabilirea păcii sociale” renunță cumva la pârghiile sale de putere? Viitorul președinte, oricare va fi el, va proceda la fel.
Tocmai de aceea este nevoie acum de o limpezire a apelor măcar în ceea ce privește constituționalitatea protocoalelor secrete. Guvernul, parlamentul au sesizat Curtea Constituțională privind legalitatea acestora.
Rămâne de văzut cum va descâlci CCR firele încurcate ale protocoalelor secrete dintre SRI și diferitele instituții, mai cu seamă cele cu Parchetul General, cu DNA, cu cine știe mai cine. Sarcină grea pentru judecători. Și responsabilități pentru cei ce le-au semnat. Poate și pentru cei ce le-au aplicat cu prea mult zel.
Plecând de la apelul președintelui, chiar dacă el a fost lansat cu ocazia comemorării victimelor Holocaustului, marea împăcare dintre victime și călăi se poate aduce și în prezent. Fostul președinte Ion Iliescu făcea și el la rândul lui un apel la pacea socială, sau cum îi spunea el “la reconciliere națională”. Care, trebuie să recunoaștem, este ceva mai mult decât o simplă pace socială. De atunci au trecut aproape 30 de ani și ne tot reconciliem certându-ne și mai abitir. Lucrurile rămân încurcate în România.
