Asculta acest articolDe pe margine, Crin Antonescu scrutează cu un ochi critic întregul spectru politic. Nu-i place nimic din ce vede. Este nemulţumit în special de evoluţia partidului pe care l-a condus. Îi vede cu alţi ochi şi pe foştii săi parteneri. Klaus Iohannis aproape că este pus pe acelaşi plan cu Victor Ponta. Fostul lider al PNL şi USL constată că scena politică arată mai rău ca niciodată. I se pare că noul PNL trăieşte sau vrea să trăiască în umbra preşedintelui Iohannis.
Va sfârşi rău, întocmai ca PD-ul care a trăit şi s-a hrănit la umbra lui Traian Băsescu. Constată că nu există o dezbatere publică pe teme serioase. Toată lumea stă şi se întreabă dacă pleacă sau nu Ponta. După trecerea unui timp suficient de lung pentru o decantare, Crin Antonescu mărturiseşte că a demisionat pentru că a ajuns la concluzia că toate partidele sunt un eşec pentru viaţa politică din România.
Crin Antonescu face parte din specia de politicieni tot mai rari care cuceresc prin discurs. Părea la un moment dat un fel de Ronald Reagan, dar fără pragmatismul preşedintelui american. Mai degrabă neserios, stăpânindu-şi cu greu spiritul ironic, cel ce părea că va deveni preşedintele României îşi încheie cariera politică într-un soi de înţelepciune a chibiţului bine temperat, care dă impresia de profunzime. Fără să o aibă. Un om care a condus destinele acestei ţări o vreme, oricât de scurtă, nu poate spune că întreaga viaţă politică din România este un eşec. Pentru ca în clipa următoare să dea sfaturi. Până şi Alina Gorghiu îi răspunde ca unui ţăran sfătos de care vrea să scape fără să-l jignească, dar cu care în fond nu este de acord. Da, zice Alina Gorghiu, vom ţine seama de sfaturile domnului Crin Antonescu. Şi merge mai departe, văzându-şi de treburile ei.
Nimeni nu-l mai ia în serios pe Antonescu. Nici măcar acei parlamentari despre care zice, flatându-i, că toţi sunt lideri egali cu preşedintele partidului. Spre deosebire de Mircea Ionescu Quintus, dar şi de un Ion Iliescu în cazul PSD, sau Marko Bela la UDMR, niciodată Crin Antonescu nu va deveni preşedintele de onoare al PNL. Aceeaşi şansă a ratat-o şi Traian Băsescu în cazul PD-ului sau PDL-ului. La rândul său, Theodor Stolojan a fost adus şi pus pe tronul PNL, dar nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Nici el, ca fost preşedinte, nu va fi trecut în cartea de aur a PNL. Rămâne de văzut ce viitor, sau posteritate, îi rezervă Partidul Naţional Liberal lui Klaus Iohannis.
Fostul lider liberal iese foarte rar în public. Probabil, dacă ar ieşi mai des Klaus Iohannis, şi Crin Antonescu ar fi mai activ. De fapt, el nu are în vedere atât eşecul partidelor, cât al personalităţilor proeminente. El vrea să spună, sugerează, că pe scena politică de azi el nu are un adversar pe măsură. Și s-ar putea să aibă dreptate. De la retragerea lui nu s-a auzit niciun discurs captivant în Parlamentul României. Retorica nu este punctul forte al niciunui actual om politic. Să-i şi enumerăm. Klaus Iohannis? Scoţi cuvintele din el cu cleştele. Victor Ponta? Vorbeşte, nu are discurs. Vasile Blaga? Să mergem mai departe. Alina nici pe-atâta. Se ridică la orizont figura unui nou lider, Liviu Dragnea. Cu idei, dar fără discurs. Vorbeşte ca de la om la om. :i atât. Gabriel Oprea. Abordează teme pompoase, interes naţional, securitate, seriozitate. Pe cine impresionează? Pe Călin Popescu Tăriceanu îl ştim. Egal cu sine, nu aduce nimic nou ca discurs, ci doar ca atitudine, ca poziţionare faţă de celelalte partide. Poate vom fi uitat câţiva lideri politici, dar trebuie să recunoaştem că încă nu a apărut unul mai captivant decât Crin Antonescu. Este interesant chiar şi de pe margine.
Asta înseamnă că scena politică este în aşteptare. Poporul vrea discurs. Nimeni nu-i oferă această plăcere. Dar până la urmă cineva de pe margine se va urca la tribună. Şi toţi îl vor asculta cu gura căscată, chiar dacă nu va spune nimic, dar va vorbi frumos.
