Liberal și liberalism

Asculta acest articol

S-a auzit ceva despre “reunificare”. Și nu orice fel de unificare, ci despre unificarea dreptei. Poveste veche. Câți președinți a avut PNL fiecare a avut propria lui teză despre ce înseamnă a fi liberal și liberalism. Adesea au confundat termenii. Adică au pus propria persoană “liberală” deasupra liberalismului. Dacă e să vorbim despre penultimul președinte, Ludovic Orban s-a considerat și se consideră mai liberal decât tot PNL-ul pe care l-a lăsat în urmă. Ultimul președinte, Florin Cîțu, debarcat de la cârma partidului, continuă să dea lecții de liberalism.

Marele număr de persoane fizice, mulți cu o personalitate pronunțată, care la un moment dat s-au înscris într-un partid care avea în denumire cuvântul “liberal” au confundat liberalismul cu libertinismul.

De jos, de la baza partidului, până sus, fiecare se crede mai deștept decât celălalt, și acționează de capul lui. Când se întâmplă să ajungă un președinte de organizație mai sever, îl fac dictator și încep să sape în jurul lui. În toate partidele liberale disciplina a lăsat de dorit. Practic nu există o disciplină de partid.

Florin Cîțu, ca prim ministru, nu a mai ascultat de președintele Orban. Ajuns președinte, la rândul lui Cîțu fiind luat peste picior de subordonați și aruncat peste bord. Din poziția lui de președinte al Senatului, Cîțu continuă să-l școlească pe Nicolae Ciucă, noul președinte al partidului.
Reunificarea dreptei presupune o largă alianță care începe cu ALDE, fracțiunea desprinsă de Tăriceanu din PNL, și PMP fracțiunea desprinsă din PDL de Traian Băsescu și Elena Udrea.

Fiind vorba despre o unificare a dreptei, acest lucru include și formațiuni creștin-democrate. PNȚCD-ul nu a dat dovadă de mai multă înțelepciune și s-a frânt și el în câteva bucăți. A fost însă mai puțin norocos decât PNL, și nu a mai reușit să intre în parlament după ciclul electoral 1996-2000. Vina o poartă președintele Emil Constantinescu, care afișând o hiperionică superioritate, i-a abandonat pe țărăniști.

Dacă președintele Constantinescu spunea că l-a învins Securitatea, și PN|CD putea foarte bine spune după alegerile din anul 2000 că a fost învins de Emil Constantinescu.

O adevărată unificare a dreptei va trebui să cuprindă toate cioburile pentru a putea da impresia de ceva întreg, de o construcție politică atotcuprinzătoare, capabilă să stea pe o poziție egală cu PSD.
În ciuda faptului că fiecare președinte după ce a părăsit partidul, și-a făcut propria lui formațiune politică, PSD nu s-a confruntat cu probleme de genul celor pe care le-a avut PNL și PDL.

Dimpotrivă, parcă s-a întărit și după plecarea lui Mircea Geoană, și a lui Liviu Dragnea și a lui Victor Ponta. Până și Viorica Dăncilă și-a făcut partid. Ai spune că mai degrabă versul din imnul PNL “apa trece, pietrele rămân” se potrivește mai bine PSD-ului.

Explicația acestor fenomene politice neobișnuite trebuie căutată în natura bazinelor electorale. PSD are avantajul de a fi considerat partidul care dă, partidul care mărește pensiile și salariile, partidul care nu disponibilizează personal. Pe scurt, un partid foarte popular în rândul cetățenilor de rând.
Pleacă Geoană, pleacă Dragnea, pleacă Ponta, promisiunile rămân la PSD. Adevărata zestre a PSD sunt promisiunile. Pe unele le respectă, pe altele le amână pentru mai târziu, dar nu renunță la ele.
Cu o astfel de politică populară țara nu se poate dezvolta decât într-un ritm lent, în pas de melc.

Partidele de dreapta, dorind să-și respecte doctrinele, au anunțat mari reforme structurale. Dar mereu cu ochii la marele electorat al PSD, mai mult au mimat reformele decât le-au pus în practică. Ezitările au condus la certuri, certurile au dus la rupturi, la disidențe, la fracționarea partidelor în feliuțe din ce în ce mai subțiri.

În consecință, azi avem un PNL care se străduiește să sară, în sondaje, peste 20%, un ALDE și un PMP, care nu au trecut pragul electoral la ultimele alegeri, dar și o Forță a Dreptei condusă de generalul fără armată, Ludovic Orban. Mai avem și un USR care aleargă după electoratul de dreapta.
Desigur, mai sunt o mulțime de grupulețe și grupuscule care pariază pe dreapta.