Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Privind atât de mult spre Vest, am uitat că există o lume, că există oameni cu problemele lor, asemănătoare cu ale noastre.

Greu și-ar fi imaginat cineva că într-unul din statele care nu se pot lăuda cu o democrație liberală, populația se poate revolta din cauza creșterii prețurilor la carburanți. Da, populația Kazahstanului s-a revoltat când guvernul a scumpit benzina și motorina. Doar francezii au obiceiul să protesteze când guvernul ia măsuri de ordin economic, fie că este vorba de fermieri, fie de majorarea carburanților.

Interesant că în România populația este nemulțumită de majorarea prețurilor, dar liderii sindicali scot oamenii în stradă pentru a cere salarii mai mari.

Românii ies în stradă pentru că se opun vaccinării obligatorii, ies pentru a se opune certificatului verde, dar stau cuminți în case când guvernul majorează tarifele la utilități, la energia electrică, la gaze și carburanți.

De ce? Poate liderii sindicali ar putea răspunde la o asemenea întrebare. Încercăm noi un răspuns: pentru că sunt partenerii guvernului? Pentru că, de fapt, în subteran, susțin guvernele care le dau cu țârâita niște mărunțiș la salarii. În schimbul unor favoruri, guvernul le promite că nu va demara reformele care conduc la disponibilizări.

Cum ar fi reacționat guvernul dacă lumea ieșea în stradă când s-au anunțat scumpirile la utilități? În loc de proteste, s-a întors pe toate fețele noile contracte cu furnizorii de energie, s-au promis compensații, s-a propus “Legea cetățenului vulnerabil”. Liderii sindicali, la fel ca partidele de opoziție, bietele de ele, AUR și USR, nu primesc lecții de la populația din Kazahstan. USR se pretinde un partid european, iar AUR deja este partidul acuzat că are relații cu Moskova. Dar Kazahstanul nu este Rusia din moment ce Vladimir Putin a promis că va trimite militari să apere guvernul din Nur-Sultan. Puțini români vor fi știind că Nur-Sultan este capitala Kazahstanului.  Revoltele împotriva scumpirii benzinei s-au soldat cu morți și răniți. Revoltele pot fi comparate doar cu mineriadele din anii 1990, nicidecum cu protestul din 10 august 1918 de la București, punctul culminant atins de protestatarii de dreapta din România. Violențele din 10 august au contribuit la demonizarea unor lideri social-democrați, în frunte cu Liviu Dragnea. “PSD- Ciuma Roșie” promitea să fie o etichetă istorică, bine lipită de imaginea PSD.Același PSD, condus de data aceasta de Marcel Ciolacu, a scăpat intrând la guvernare alături de PNL. Noul lider social democrat își datorează ascensiunea aceleași zile de 10 august 2018, de o violență nedepășită până acum. Să presupunem că AUR în loc să se învârtă în jurul vaccinării și nevaccinării, în jurul certificatului verde, ar chema românii în stradă să protesteze împotriva scumpirilor accepate de guvern, susținute de guvern. Scumpiri care umflă conturile unor multinaționale.

Cum ar reacționa guvernul PSD-PNL-UDMR dacă populația României ar ieși în stradă la fel ca populația la fel de sărăcită a Kazahstanului? Ar scoate guvernul armata și instituțiile militarizate în stradă să împrăștie protestatarii? :i-ar depune primul ministru Nicolae Ciucă mandatul? Rămasă fără guvern, România ar reintra într-o criză politică și mai profundă.  Sub presiunea celor care s-au revoltat împotriva scumpirii carburanților, guvernul Kazahstanului a demisionat. Nu este o problemă, pentru că în Kazahstan nu au loc alegeri libere, democratice. Poate că scumpirea benzinei nu a fost decât scânteia care a aprins butoiul cu pulbere, la fel ca în România anului 1989.

Când este vorba despre scumpiri – și au fost și sunt multe – cetățenii români le acceptă cu resemnare. Ba, chiar le mulțumesc guvernanților pentru compensări, pentru mărunțișurile cu care guvernul le scoate ochii.

Ce concluzii am putea trage? Că România are, totuși, o populație cuminte, răbdătoare. Asta până se ajunge la “Așa nu se mai poate!”

Dacă partidele mici ar fi mari şi partidele mari ar fi mici

Să începem cu consecinţele reformei fiscale Ciolacu-Boloş: dacă se dă greş cu setul de măsuri propuse, PSD şi PNL se pot pregăti să facă saltul înapoi de la categoria super-greilor, de partide mari, la categoria cocoş, de partide mici. După primele măsuri prezentate “reaşezarea poverii fiscale pe criterii echitabile” pare să fie doar un slogan.