Image 1
Image 2

Lecția de politică externă

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Candidatului la președinție Klaus Iohannis i se reproșa, printre altele, că nefăcând politică la nivel mare, nu știe nimic despre politica externă. Alegătorii nu au ținut seama de avertismentul lui Victor Ponta. L-au votat pe primarul din Sibiu în funcția de președinte al României. În curând se va împlini un an de când este principalul responsabil de politica externă a României. A călătorit mult. S-a întâlnit cu diverși șefi de stat și de guverne. A reprezentat țara la Bruxelles, la Consiliul European, la Comisia Eurepeană, la diverse întâlniri cu instituții și organisme UE. Se presupune că în urma acestor întâlniri la nivel înalt a căpătat o oarecare experiență politică. Dacă a pătruns în secretele politicii internaționale este încă greu de apreciat.


Anul trecut, pe vremea aceasta, se făceau pregătiri intense pentru alegerile prezidențiale. S-ar cuveni ca în preajma împlinirii unui an, președintele să prezinte un raport de activitate, o stare a națiunii. Probabil va veni și acest document. Va fi destul de interesant de văzut cum se raportează Klaus Iohannis la realitatea cu care a dat piept în noua sa postură. Nu a fost un an ușor. Ca pe vremea fostului președinte, a continuat criza instituțională dintre palate. În politica internă, noul președinte nu s-a arătat mai puțin critic față de activitatea guvernului, însă nu a mai folosit acel limbaj dur, neprincipial și nepoliticos față de primul ministru. Acest lucru nu l-a împiedicat să-i ceară demisia premierului destul de insistent, însă fără presiuni.
Mai degrabă s-au înregistrat atacuri dinspre Palatul Victoria spre Palatul Cotroceni. Premierul Ponta continuă să-l ironizeze pe președinte. Contactele dintre președinte și premier sunt foarte rare. Este clar că nu există o colaborare strânsă între guvern și președinție nici în domeniul politicii externe. Premierul, de pildă, a plecat în diverse țări din Est și din Orient fără să se consulte cu președintele. Nu există o colaborare fără fisuri nici între președinție și cele două camere ale Parlamentului. Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, omul numărul doi în stat, nu este un apropiat al președintelui. Mai mult, pare să fie unul dintre cei mai neîmpăcați adversari ai acestuia. Totuși, nu s-au depășit limitele unei anumite decențe, ca în vremea președintelui Băsescu. Nu se ceartă ca la ușa cortului, însă nici nu colaborează ca niște adevărați bărbați de stat, în interesul național. Să spunem că de vină este lipsa de experiență. Încă nu este prea târziu pentru o reconsiderare a atitudinii tuturor politicienilor, până la urmă responsabili de soarta țării.
Un alt merit, indiscutabil superior față de toți predecesorii săi, îi revine lui Klaus Iohannis în ceea ce privește independența Justiției. Neavând un grup pe care să-l protejeze, fără un interes politic direct, noul președinte le-a permis magistraților să-și facă datoria. Aici rezultatele se văd. A început un amplu proces de igienizare morală a spațiului public. Au căzut capete și grupuri politice infracționale ce păreau inexpugnabile. Dar aceasta este ciorba internă. Deși contraversate, rezultatele sunt vizibile. Cu toate acestea, drumul României către spațiul Schengen este încă închis. Mulți români au votat un etnic german în speranța că României i se va deschide o nouă pistă spre Germania. Percepția față de România nu s-a schimbat. Avem aceeași imagine de țară sufocată de corupție. Imaginea externă nu s-a îmbunătățit proporțional cu speranțele puse într-un președinte neamț. Din păcate, președintele, ca și întreaga clasă politică, par să nu fi trecut încă examenul de politică externă.