Asculta acest articolIntrată într-un con de umbră, se poate spune cu desăvârșire uitată în ultima vreme, Doina Cornea a fost o voce puternică la Radio Europa Liberă din ultimii ani ai comunismului. Datorită poziției sale, notorietății, încrederii de care se bucura în rândul publicului, după evenimentele din decembrie 1989 a fost invitată să facă parte din consiliul de conducere al Frontului Salvării Naționale.
Și-a dat demisia destul de repede, înțelegând printre primele persoane ce hram poartă Ion Iliescu și spre ce se îndreaptă FSN.
Se poate spune că rolul acelei ființe fragile, dar cu o voce bine articulată, cu idei nu doar corecte politic, ci și îndrăznețe în contextul istoric dat, foarte complicat, a încetat odată cu retragerea sa din noua formulă de putere postcomunistă. Presa liberă, apărută după revoluție, a scos la iveală alți lideri, rând pe rând foștii disidenți fiind dați uitării.
Din când în când mai era căutată și întotdeauna poziția ei a fost la fel de intransigent anticomunistă. Alți foști disidenți s-au înmuiat, au devenit mai înțelegători cu noua putere neo sau cripto-comunistă. Nu puțini au fost cei care au ajuns la un compromis cu noua putere. Până și un Radu Câmpeanu, liderul PNL, a acceptat o colaborare cu Ion Iliescu și FSN.
Asemeni lui Corneliu Coposu, liderul PNȚCD, Doina Cornea a făcut parte dintre cei care nu au acceptat niciun compromis. Numărul lor s-a restrâns întruna, astfel că a dispărut și formațiunea politică radical anticomunistă. Evident, ne referim la PNȚCD. Drept urmare, la 29 de ani de la căderea comunismului nu se poate vorbi decât despre personalități anticomuniste, nu despre o formațiune politică sau chiar civică opozabilă comunismului de tip românesc, dur, în total dispreț față de drepturile omului, față de libertatea de expresie, față de libertatea presei.
Partidele, după dispariția PNȚCD, s-au înmuiat. PNL a ajuns să se alieze cu PSD, iar partide declarativ anti-FSN s-au desființat, liderii lor lăsându-se cooptați în alte partide, mai predispuse compromisurilor ideologice.
Doina Cornea, respectată de societatea civilă cu orientare de dreapta, curtată de anumite partide, a rămas pe aceeași baricadă pe care se găsea în momentul decembrie 1989. Nu a fost o creatoare de doctrină, însă a fost un exemplu de comportament civic și politic. În urma ei nu rămâne o operă teoretică, însă rămâne un personaj care a făcut istorie. O istorie din ce în ce mai puțin scrisă.
Nu știm în ce măsură noile generații cunosc activitatea fostei disidente. Nu știm dacă în epoca facebook-ului se perpetuează amintirea unei personalități de talia fostei profesoare de franceză care s-a luat de piept cu unul dintre cele mai represive sisteme politice din istorie.
În sfârșit, nu știm cum sunt receptați de tinerele generații cei ce odată s-au sacrificat pentru semenii lor, pentru valori atât de des clamate precum drepturile omului, libertatea de expresie, independența justiției etc.
Cu siguranță lumea s-a schimbat, dar problemele fundamentale rămân aceleași. Dacă nu acum, cândva în viitor Doina Cornea va fi redescoperită ca model de luptă împotriva abuzurilor, împotriva unui sistem opresiv. Odată cu Doina Cornea doar aparent dispare un mod de a acționa civic, până la urmă un mod de a face politică în slujba libertății.
