La conferinţa ONU dedicată climei s-a hotărât acordarea unui ajutor pentru ţările sărace afectate de schimbările climatice

COP27, conferinţa anuală a ONU dedicată climei, s-a încheiat duminică, 20 noiembrie, la Sharm el-Sheikh, în Egipt, după o prelungire de două zile, cu adoptarea unui text foarte disputat privind acordarea unui ajutor pentru ţările sărace afectate de schimbările climatice, transmite AFP.
Declaraţia finală adoptată face apel la reducerea „rapidă”a emisiilor de gaze cu efect de seră.
 Ţările mai sărace, care contribuie cel mai puţin la schimbările climatice dar sunt cele mai afectate, au venit la masă cerând naţiunilor bogate să contribuie financiar la combaterea efectelor dezastruoase şi creşterea capacităţii de rezistenţă. Aceste ţări au rămas, însă, dezamăgite: angajamentele nu sunt suficient de hotărâte şi banii nu sunt nicidecum destui.
Oficialii din Uniunea Europeană s-au declarat îngrijoraţi de lipsa de progres şi chiar de posibilitatea de retragere a unor părţi ale acordului COP26 privind clima convenit la Glasgow/ Scoţia, anul trecut.
După două săptămâni de discuţii în staţiunea Sharm el-Sheikh de la Marea Roşie, niciuna dintre problemele cheie în discuţie anul acesta nu fusese rezolvată. O primă variantă a acordului semnat de statele participante a fost publicată încă de joi.
Primul draft al acordului ar menţine ţinta de a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius faţă de era preindustrială, dar lasă multe teme nerezolvate.
Nu există detalii despre un fond pentru finanţarea pierderilor şi daunelor pentru ţările sărace, chiar dacă părţile au convenit pentru prima dată să includă „chestiuni legate de acordurile de finanţare care răspund la pierderi şi daune” pe agenda summitului.
De asemenea, nu se cere o reducere treptată a tuturor combustibililor fosili dar este consemnată intenţia de a face toate eforturile pentru a îndeplini obiectivul Acordului de la Paris şi de a menţine temperatura medie globală cu mult sub 2°C şi de a continua eforturile pentru limitarea creşterii temperaturii la 1,5°C.
 Experţii consideră că stadiul în care se afla documentul indică lipsa de înţelegere şi de voinţă politică pentru a rezolva problemele de mediu.

La fondul financiar ar urma să contribuie naţiunile bogate care au cauzat majoritatea schimbărilor climatice

În summit-ul COP26 de anul trecut, ministrul justiţiei din Tuvalu s-a adresat liderilor mondiali stând în apă până la genunchi. Naţiunea insulară din Oceanul Pacific simte pe cont propriu efectele schimbărilor climatice. Ridicarea nivelului mării ar putea face ca insulele, pe care locuiesc 12 mii de oameni, să dispară în următorii 100 de ani.
În ultimele ore, reprezentanţii UE în frunte cu Frans Timmermans, vicepreşedinte al Comisiei Europene, au decis că se vor angaja la un fond comun de despăgubiri pentru naţiunile afectate de schimbările climatice, atâta timp cât se alătură şi alte ţări acestui angajament.
Provocarea lor este să atragă alţi semnatari.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a cerut guvernelor lumii să ofere un acord puternic asupra schimbărilor climatice la summitul COP27 din Egipt, în timp ce negociatorii au rămas pe poziţii adverse în probleme cheie înainte de termenul limită al acordului.
Tema centrală a acestui summit era aceea de implementare, un moment în care trebuiau aprobate soluţii concrete de unde în anii precedenţi era vorba doar de angajamente simbolice.
Una dintre ideile principale a fost aceea a unui fond financiar pentru despăgubiri în urma daunelor şi pierderilor cauzate de dezastre naturale, fond la care să contribuie naţiunile bogate care au cauzat majoritatea schimbărilor climatice şi de care să beneficieze ţările cele mai vulnerabile, din sudul global. Fondul ar trebui să cuprindă 100 de miliarde de dolari anual pentru a ţine pasul cu nevoile existente.

Câteva ţări europene au oferit câteva sute de milioane de dolari

Câteva ţări europene au oferit câteva sute de milioane de dolari, o primă iniţiativă care a fost apoi încorporată în proiectul de fond susţinut de UE.
Ţările participante au căzut de acord, din nou, să limiteze emisiile astfel încât planeta să nu se încălzească mai mult decât 1,5 grade Celsius faţă de nivelul pre-industrial. Temperaturile globale sunt deja cu 1,1 grade mai crescute decât înaintea Revoluţiei Industriale. Măsurile actuale nu sunt suficiente pentru a opri încălzirea globală la 1,5 grade, peste care consecinţele vor fi devastatoare.
Peste 150 de ţări au semnat un pact pentru reducerea emisiilor de metan. China şi India, doi dintre cei mai mari producători de gaze de seră, nu au semnat acest pact. Problemele Chinei cu poluarea nu vor înceta degrabă. Pe măsură ce ţara se prezintă ca producător şi consumator global de top, în lipsa măsurilor de protecţie a mediului astfel de peisaje întunecate de smog vor deveni normă. Domeniile în care SUA şi China s-au angajat să coopereze sunt prea puţin substanţiale. Uniunea Europeană şi SUA au ochit China pentru a o atrage ca donator în fondul pentru despăgubiri.