Asculta acest articolS-au împlinit trei ani de la referendumul de suspendare a președintelui Băsescu. Ce consecințe a avut acțiunea politică a liderilor USL de atunci? Multe, foarte multe. A fost un moment de răscruce pentru viața politică din România. Faptul că Traian Băsescu a rămas în funcție, în ciuda celor 7,4 milioane de voturi, nu înseamnă că referendumul a fost un eșec total. Referendumul a fost, în esență, un succes. USL s-a remarcat ca o forță politică redutabilă.
Campania a fost o repetiție pentru alegerile parlamentare ce aveau să fie câștigate de USL la un scor zdrobitor. PSD și PNL au avut în mână o putere la care pe viitor puține partide pot spera. Cu două treimi din mandatele parlamentare USL putea întoarce România pe dos. Si-au propus să modifice Constituția, au anunțat un amplu proiect de regionalizare și descentralizare. Nu le-a ieșit nimic. USL s-a spart înainte de a duce la bun sfârșit programul. Nu le-a fost dat să obțină nici președinția. În eventualitatea debarcării președintelui Băsescu urma să candideze Crin Antonescu. Ar fi câștigat la un scor mai mare decât Klaus Iohannis. Nu a fost să fie.
Învins la voturi, Traian Băsescu și-a dus mandatul până la capăt. Victoria sa asupra adversarilor nu a fost însă recunoscută. A fost ultima bătălie câștigată de PDL. Partidul avea să se destrame. PDL a murit odată cu cel ce îl plasase în rândul partidelor mari.
Desființarea USL trebuie pusă în strânsă legătură cu eșecul referendumului. Crin Antonescu a ratat șansa de a ajunge președinte. În scurta perioadă de interimat și-a dovedit nepotrivirea pentru cea mai înaltă funcție în stat. Probabil ar fi ajuns un președinte bun cu timpul. Nu se va ști niciodată. Tot în seama eșecului referendumului trebuie pusă și înfrângerea de mai târziu a lui Victor Ponta la alegerile prezidențiale. El a rămas obsedat de Traian Băsescu întreaga campanie electorală din 2014. A văzut peste tot fantoma lui Băsescu și după ce la Cotroceni s-a instalat Klaus Iohannis. Ca și în cazul lui Crin, nu vom ști niciodată ce fel de președinte ar fi fost.
Rezultatele se cunosc, sunt clar în defavoarea lui Băsescu, dar mai interesantă a fost campania electorală. Alături de Traian Băsescu s-au remarcat câțiva politicieni. Viitorul avea să-i împrăștie în cele patru zări. Atunci păreau uniți. Vasile Blaga stătea pe scenă alături de Elena Udrea. Mihai Neamțu, Mihai Răzvan Ungureanu, Cristian Preda, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, Traian Ungureanu, Monica Macovei și mulți alții erau umăr la umăr cu Adriean Videanu, Radu Berceanu, Ioan Oltean, Gheorghe :tefan. O parte dintre aceștia fac parte acum din PNL, partid aflat pe altă baricadă, alături de fostul PDL.
Victor Ponta compară referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu cu Revoluția din 1989. După referendum nu s-a schimbat nimic fundamental în sistemul democratic. S-au schimbat doar niște indivizi între ei, trecând dintr-o parte în alta.
Tabăra lui Băsescu vede în continuare acțiunea din iulie 2012 ca un puci. Nici ei nu au dreptate. Pur și simplu o alianță politică a încercat să-l schimbe pe un președinte care trata în mod discreționar partidele politice față de care trebuia să fie echidistant. Nu trebuie să căutăm nimic altceva în acțiunea politică de atunci. S-a înscris în limitele altor acțiuni politice, la fel de prost gândite. Cu sau fără referendum, clasa politică este aceeași. Foarte puțini au învățat ceva din lecția aspră de atunci. Poate Liviu Dragnea face o excepție. El se află printre cei anchetați de DNA și apoi condamnați pentru fraudarea alegerilor. Care alegeri?
