Image 1
Image 2

La 92 de ani, regizorul Peter Brook montează o nouă piesă de teatru la Paris

Peter Brook
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Peter Brook
Peter Brook

Regizorul britanic Peter Brook, în vârstă de 92 de ani, prezintă o nouă piesă de teatru inspirată de o călătorie mai veche în Afganistan, “The Prisoner”, începând din 6 martie, la teatrul parizian Bouffes du Nord.

Întrebat de AFP de unde are atâta energie, regizorul, actorul şi scriitorul Peter Brook a răspuns cu umor: “Şi mie mi-ar plăcea să ştiu”, a declarat el într-un interviu acordat în apartamentul său din Paris, unde locuieşte din anii 70.

Artistul a montat mai mult de 100 de piese de teatru şi a dezvoltat o teorie a “spaţiului gol” care lasă libertatea de imaginaţie publicului şi care este considerat ca o “biblie” pentru îndrăgostiţii teatrului de avangardă.

În urmă cu doi ani, cu “Battlefield”, o continuare a “Mahabharatei”, bazată pe marele poem indian, regizorul îşi făcea reverenţa. Însă problemele existenţiale umane îl bântuie încă: după război, după moarte şi după dreptate, el explorează salvarea în “The Prisoner”, începând de marţi, la teatrul parizian Bouffes du Nord pe care l-a condus timp de decenii.

“Oamenii îmi sugerează tot timpul ceea ce ar trebui să fac într-o nouă piesă”, a spus el. “Pentru “Mahabharata” nu am pornit în căutarea a ceva anume”, a afirmat regizorul care a montat piesa împreună cu colaboratoarea sa Marie-Hélène Estienne.

De data aceasta, la “The Prisoner” l-a atras amintirea unei călătorii în Afganistan înainte de invazia sovietică (în 1979). Piesa pune în scenă povestea unui tânăr care îşi ucide tatăl şi trebuie să fie supus unei singure pedepse: să nu rămână în închisoare, ci să execute sentinţa în timp ce se confruntă cu propria temniţă.

Peter Brook afirmă că această poveste adevărată i-a fost povestită în Afganistan de un maestru Sufi care i-a sugerat unui judecător o altă pedepsă decât închisoarea. Dramaturgul l-a întâlnit pe omul care a inspirat personajul prizonierului însă nu şi-au vorbit.

Peter Brook, a cărui soţie cu care a fost căsătorit timp de 64 de ani, actriţa Natasha Parry, a murit în 2015, speră ca prin acest spectacol să insufle speranţă, “ceva mult mai puternic decât disperarea, boala, oroarea, ca tot ceea ce vedem în ştirile despre Siria”, a explicat el.

“Unii jurnalişti mă întreabă dacă mă gândesc să schimb lumea. Asta mă face să râd. Nu am avut niciodată pretenţia aceasta, este ridicol”, a spus Brook. Regizorul a refuzat mereu să facă teatru angajat, preferând un teatru care invită la reflecţie sau la spiritualitate, precum piesele shakespeariene sau adaptările.

“Există întotdeauna tendinţa de a propovădui, Trump fiind cel mai bun exemplu, cel al omului care propovăduieşte întruna, fără să îşi dea seama că trebuie să se privească pe sine (…) Se crede Dumnezeu atotputernicul. El ar trebui să fie acest prizonier şi să se privească pe el însuşi”, a adăugat Brook.

Peter Brook s-a născut în 1925, în Anglia. Filmografia sa cuprinde, printre altele “Moderato cantabile” (1960), “Împăratul muştelor/ Lord of the Flies” (1963), “Mahabharata/ The Mahabharata” (serial TV, 1989-90).

Peter Brook este fiul a doi evrei lituanieni emigraţi în Anglia. Şi-a făcut studiile la Westminster School, la şcoala Gresham şi la Magdalen College unde a studiat literatura comparată. În paralel cu studiile, a scris scenarii de televiziune. În acest cadru a realizat o adaptare cinematografică a romanului lui Laurence Sterne, “A Sentimental Journey”.

La vârsta de 5 ani a pus în scenă “Hamlet” cu marionete. Şi-a început cariera teatrală în 1942 cu adaptarea piesei “The Tragical History of Docteur Faustus”, de Christopher Marlowe. El a montat în acelaşi timp şi piesele clasice ale lui Shakespeare şi ale unor autori contemporani precum Jean Anouilh, Jean-Paul Sartre, Jean Genet, André Roussin şi ale unor autori avangardişti ca Peter Weiss. El vrea să apropie cinematografia de teatru.

Peter Brook se înscrie, la fel ca Giorgio Strehler sau Jean Vilar, în noul curent teatral, influenţat de Brecht sau de moştenirea lui Jacques Copeau şi Edward Gordon Craig. Va lucra în acest spirit la piesele lui Shakespeare, “Furtuna” şi “Hamlet”.

Din 1948, a lucrat la Covent Garden unde a căutat să inoveze punând în scenă, de exemplu, “Salomé (1949), de Richard Strauss. În 1962, el a creat la Londra, “Regele Lear”, cu Royal Shakespeare Company, şi a decis să renunţe la decor pentru ceea ce va numi “spaţiul gol”. A lucrat de mai multe ori cu Royal Shakespeare Company între anii 1945 şi 1979.

S-a stabilit la Paris în 1970. Cu ajutorul lui Jean-Claude Carrière, Brook va adapta pentru teatru “Mahabharata”, epopeea mitologică indiană, ceea ce va reprezenta unul dintre cele mai impresionante spectacole ale sale. În 1989, a realizat şi o adaptare pentru cinema. Peter Brook a transmis pasiunea sa şi celor doi copii, Simon şi Irina Brook.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

REVISTA ACOLADA

Au apărut numerele 11 și 12

Cronica literară semnată de Gheorghe Grigurcu în nr. 12 al revistei este dedicată unuia din colaboratorii de bază ai „Acoladei” încă de la primul ei număr, apărut în octombrie 2007. „Activitatea infatigabilă, scrupulul observației, cultul detaliului constituie pentru Constantin Călin premisele favorabile ale unor atitudini critice.