Asculta acest articolNu știu dacă în România cătușele au culoare politică, dar cu siguranță dezbaterile pe tema Justiției au o puternică tentă politică. După cum deschide gura unul sau altul știi din ce tabără face parte. Pentru simplificare, știi cine se situează de partea președintelui Klaus Iohannis și cine stă în spatele lui Liviu Dragnea.
Grav este că se simte orientarea politică și în cazul magistraților care, contrar uzanțelor, se exprimă în spațiul public. În cazul politicienilor este normal. Complexitatea unei reforme a Justiție ar trebui să depășească interesele de ordin personal, ca și pe cele de ordin politic. Nu-i poți cere însă unei formațiuni politice, cum nu-i poți cere nici președintelui, să privească lucrurile absolut în mod obiectiv. De pildă nu te poți aștepta din partea lui Klaus Iohannis să declare: “președintele ar trebui scos din jocul politic al numirii Procurorului General și șefului DNA”. Liviu Dragnea, în fața acestei onestități politice liderii PSD și ALDE ar trebui să intervină și să spună că, dimpotrivă, președintele este cel ce trebuie să-i numească pe cei doi șefi ai procurorilor.
Moțiunea simplă pe Justiție votată ieri s-a axat pe acest subiect. Opoziția susținând că președintele trebuie să fie cel care are ultimul cuvânt, situația s-ar inversa dacă președintele ar fi devenit din PSD. Prin urmare, subiectivismul primează. Altfel spus, nu trebuie să-i credem nici pe unii, nici pe alții.
Nu suferă de o onestitate excesivă nici tabăra lui Iohannis, nici a lui Dragnea. Problema aceasta se va tranșa numeric. Vor câștiga partidele care au mai multe voturi în parlament. Nu va fi o tragedie. Pentru că la următorul ciclu electoral, dacă dreapta va avea majoritatea, iar președintele va proveni din rândurile PNL, situația se va inversa. Așa funcționează democrația. Jocul democratic presupune interese partizate, include interese personale. Pentru că omul nu ar mai fi om dacă nu ar avea interese personale. Și trestia, cât este ea de gânditoare în metafora filozofului, are interese personale: crește numai acolo unde este apă din plin. În cazul omului, în speță al politicianului, în mod vulgar, se vorbește despre ciolan.
Nu-i putem exclude din acest joc al intereselor nici pe magistrați. pentru că nu vin nici de pe lună, nici măcar din sistemul juridic al Statelor Unite. Ei, ca întreaga societate românească, au opinii proprii care le influiențează activitatea. Orice angajat, ca să nu spunem subordonat, simte în ce direcție înclină șeful balanța simpatiilor. Referindu-ne strict la actualul procuror general și șef al DNA nu trebuie să fii mama Omida ca să simți că ei înclină balanța către președinte. La fel cum au făcut predecesorii lor din timpul celorlalți președinți. Dacă nu absolutizăm independența Justiției, așa este normal. Te simți mai confortabil când la vârful scării ierarhice din Justiție se află o singură persoană, respectiv președintele țării, decât o aglomerație de partide, respectiv o fortuită majoritate parlamentară.
Judecând din această perspectivă, șefii procurorilor este ceva mai normal să fie numiți de președinte.
Nu se va întâmpla acest lucru. Majoritatea parlamentară își va spune cuvântul. În consecință, disputa pe Justiție va continua și după votul din parlament. Reforma Justiției în varianta Tudorel Toader va fi la fel de contestată cum este reforma gândită de Monica Macovei și Cătălin Predoiu, mai ales că în timpul guvernului Boc “pachetul” legislativ a fost adoptat prin asumarea răspunderii guvernului. Acum se dezbate public. Un motiv în plus să fie mai mare scandalul. S-a văzut însă că majoritatea funcționează. Se pare că nimic nu o mai poate împiedica să adopte legile justiției în formula convenabilă liderilor Tăriceanu și Dragnea.
