Image 1
Image 2

Jocul ministrului Rafila cu atacul nuclear l-ar putea costa funcția

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Alexandru Rafila s-a făcut remarcat în viața publică în timpul pandemiei de coronavirus. Om așezat, specialist de necontestat, bun comunicator, părând a fi un om de stânga, PSD și l-a apropiat. În scurt timp a ajuns să se vorbească despre el ca unul dintre posibilii candidați la președinția României, desigur din partea PSD.

Destrămarea coaliției PNL-USR-UDMR, căderea guvernului Cîțu, a produs o schimbare majoră pe scena politică. PNL a renunțat la adversitatea față de PSD, președintele Iohannis s-a convins că în situația politică internă nu există altă soluție decât o guvernare PNL-PSD. După modelul german al grose Koalition, președintele a acceptat coaliția brută PNL-PSD, plus un apendice UDMR.

Prin medicul afirmat în pandemie ca mare tehnician, visul dintotdeauna al partidelor de a pune mâna pe un posibil mare om politic prezentat ca un mare tehnocrat s-a îndeplinit. Alexandru Rafila s-a înscris în seria de tehnocrați racolați de partide, începând cu Theodor Stolojan, Mugur Isărescu, Dacian Cioloș și chiar Florin Cîțu. PSD a dat lovitura, zice lumea. Alexandru Rafila corespundea candidatului-robot. Ca să-l ruleze, PSD l-a propus ministru al Sănătății. Nu se putea desemna un om mai potrivit în perioada pandemiei. Numai că, la fel ca alt medic, Sorin Oprescu, nici Bucureștiul, nici țara, nici ministerul Sănătății, nu este o masă de operație în care ceri pensete, foarfece, despărțitor, ață de cusut. La fel ca Stolojan, Cioloș, Cîțu și alti tehnocrați, nici Alexandru Rafila nu a excelat ca ministru al Sănătății. Era potrivit pentru a da sfaturi, pentru a consilia, pentru a atrage atenția asupra greșelilor.

Și-a atins nivelul maxim de competență politică în momentul în care, fără să se consulte cu partidul, cu guvernul, cu specilaiștii militari și medicali, a anunțat că pentru întreaga populație a României de sub 40 de ani trebuie să se distribuie pastile de iod. Motivul? Rușii au atacat cea mai mare centrală nucleară din Europa, aflată în Ucraina, și este posibilă o scurgere de radiații care vor pune în pericol viața a milioane de oameni.

Anunțul lui a zăpăcit lumea, numai că norocul lui a fost că nu a anunțat că pastilele de iod se vor distribui persoanelor în vârstă, ci tinerilor. Acestora nu prea le pasă de ce spun politicienii. Dacă era vorba despre persoane de vârsta a treia farmaciile, cabinetele medicilor de familie, erau luate cu asalt.

Mass media a făcut caz de anunțul ministrului Rafila, dar cum nu s-au format cozi uriașe, incidentul trece aproape neobservat. Adică ministrul nu prea a fost luat în seamă.

Dar problema care se pune este dacă un om care ia o decizie dintr-un impuls personal, de altfel corect, este potrivit pentru cea mai înaltă funcție în stat? Nu este.

Alexandru Rafila poate fi șters de pe lista scurtă a candidaților prezidențiali. Rușii nu au bombardat centrala nucleară din Ucraina, nu a crescut nivelul readițiilor, dar cu toate acestea primul ministru Ciucă ar putea cere remanierea ministrului care a speriat lumea. Depinde cât de mult își dorește PNL să tensioneze relațiile cu PSD.

Că relațiile PNL-PSD sunt încordate nu există niciun dubiu. “Rotativa” prevăzută pentru 2023 este incertă. Fiecare dintre cele două partide care își dispută funcția de prim ministru ar dori să fie și la guvernare, dar să se comporte, să critice guvernul ca și când s-ar afla în opoziție. Pe de altă parte există o competiție pentru resurse. Oamenilor din administrațiile locale, primari și președinți de consilii județene, nu le pasă de certurile de la vârf. Ei au o singură dorință: ca partidul lor să fie la guvernare pentru că altfel nu primesc fonduri guvernamentale.

Dacă lucrurile sunt privite din acest punct de vedere, ministrul Rafila este pentru grosul PSD o cantitate neglijabilă. Așa trebuie înțeleasă afirmația lui Marcel Ciolacu când spune că se poate guverna și cu remanieri de miniștri.

PSD-PNL: guvernare comună, responsabilităţi separate (II)

Ne aflăm practic într-o perioadă de reglementare. Dezbateri propriu-zise se poartă în public doar la nivelul mass media. Partidele negociază în spatele uşilor închise, departe de public. Societatea doar asistă la mici spectacole, organizate la conferinţele de presă.