Asculta acest articolRăspunsurile clare sunt urmări firești ale unor întrebări clare. Mai ales atunci când trebuie să răspunzi prin DA sau NU. Această relație dintre întrebare și răspuns s-ar părea că nu este îndeplinită în cazul problemelor care-și așteaptă rezolvarea în cazul Referendumului inițiat de președintele Klaus Iohannis. Toată lumea este de acord că există o mare problemă: a corupției.
Toată lumea este de acord că instituția chemată să rezolve această problemă este justiția. Dacă justiția funcționează restul problemelor se rezolvă de la sine. Cum sunt însă întrebările puse pe două buletine de vot? Sunt întrebări grele din moment ce însuși inițiatorul lor le-a încurcat.
O mică bâlbă și întreaga nație a rămas stupefiată. Încurcând justiția cu corupția, având o pierdere de memorie ce poate fi explicată prin emoție, președintele Klaus Iohannis a oferit ocazia adversarilor de a-l lua la mișto.
Dincolo de hazul întâmplării pe marginea întrebărilor se iscă o serie de alte întrebări. Prima întrebare: Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru fapte de corupție?
Specialiștii, și nu numai, spun că sunt două întrebări. Se poate răspunde DA, pentru interzicerea amnistiei și NU pentru interzicerea grațierii.
A doua întrebare: Sunteți de acord cu interzicerea ordonanțelor de urgență ale Guvernului în domeniul infracțiunilor, corelat cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele de urgență direct la Curtea Constituțională?
Și aici înaintea unui singur semn de întrebare sunt mai multe întrebări la care se poate răspunde diferit. Poți răspune cu DA sau NU la prima parte, referitoare la interzicerea ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, dar să răspunzi exact pe dos la partea a doua a întrebării, unde textul este ambiguu. Ce înseamnă “corelat cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele de urgență direct la Curtea Constituțională?” Ca să fim exigenți și exacți până la capăt, despre care “Curte Constituțională” este vorba? Dacă instituția se numește “Curtea Constituțională a României” într-un document atât de important ca un buletin de vot nu poți tăia “România”.
Sunt chestiuni formale, chichițe, dar într-o situație atât de serioasă ca un referendum aceste ambiguități interpretabile nu-și aveau locul.
Această serie de întrebări permit, sau chiar impun, o analiză psihanalitică. Nu sunt în jurul președintelui oamenii care știu pune o întrebare simplă și clară în domeniul justiției? S-ar părea că nu sunt. A doua chestiune importantă: de ce nu a aprofundat președintele aceste întrebări? Este cumva superficial? Poate nu-l interesează referendumul în sine, din punct de vedere electoral fiindu-i mai profitabilă posibilitatea de a nu fi validat referendumul? Dacă nu trece, Referendumul se transformă într-o dovadă certă că PSD și pesediștii nu doresc stoparea corupției.
Inventarea crizelor, diabolizarea adversarilor, pervertirea conștiințelor este o realitate a zilelor noastre. Politica nu se poate imagina decât ca o confruntare pe viață și pe moarte, fără reguli, fără principii, făcută de oameni fără scrupule, unii de o inteligență diabolică, alții de o prostie fără margini.
Dar nu este cazul să ne speriem. Odată trecută campania electorală revin la sentimente mai bune, chiar la normalitate. Mare inconvenient în cazul României este că în acest an vom mai avea o campanie electorală, pentru funcția supremă în stat, iar anul viitor vom avea două campanii electorale, una pentru alegerea administrației locale, alta pentru parlament.
Față de aceste viitoare campanii, întrebările de la referendum sunt apă de ploaie. Este drept că însoțită de fulgere, tunete și chiar tornade.
