Image 1
Image 2

Internet, tablete, reţele de socializare – adevăr şi provocare în dezvoltarea armonioasă a copiilor şi adolescenţilor

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dezvoltarea tehnologiei informaţiei din ultima perioadă ne-a pus în faţa multor provocări, schimbări, adaptări şi de ce să nu recunoaştem… şi a multor avantaje. Este mult mai uşor şi util să avem acces mai rapid la informaţii, să avem mai multe opţiuni de informare care ne ajută cel puţin ca timp în rezolvarea diferitelor probleme.

Totuşi internetul nu a fost gândit avându-i pe copii în prin plan, dar din păcate tot mai mulţi utilizatori ai acestuia sunt tocmai copiii de diferite vârste. Este acesta un lucru benefic?

Programele şcolare prin utilizarea diferitelor interfaţe online de distribuire a temelor / sarcinilor şcolare, folosirea în scop creativ a internetului pentru a culege informaţii necesare în dezvoltarea cunoştiinţelor, sunt punctate ca avantaje ale utilizării internetului de către cei mici, încă de la vârste fragede.

Din păcate, studiile efectuate în acest domeniu, contracarează cele spuse mai sus.
• Vârsta medie a copiilor care încep să petreacă timp online este de 9 ani
• Majoritatea copiilor care accesează mediul online, deţin telefoane sau tablete, şi au conturi pe reţele de socializare
• Într-o zi obişnuită, timpul petrecut în mediul online depăşeşte 6 ore
• Mediul online este principala sursă de informare (în detrimentul prietenilor, părinţilor sau a profesorilor), verificând mai deloc valoarea de adevăr a informaţiilor obţinute
• Informaţiile căutate în mediul online vizează în special preocupările şi lucruri cu aplicabilitate în viaţa reală
• Preocupările sunt tot mai orientate spre jocurile online (multe dintre ele implicând violenţă)
• Dorinţa de a juca online este de relaxare, distracţie sau plictiseală
• “Uită” să mănânce sau să doarmă şi nu se simt în largul lor când nu au acces online

Contactul tot mai îndelungat al copilului cu tehnologia, s-a demonstrat a nu fi benefic. Propun un exerciţiu de imaginaţie: încercaţi să luaţi copilului tableta la care este obişnuit să se joace şi să petreacă timp pe reţelele de socalizare. Cum reacţionează? Cunoaşte alte modalităţi de relaxare, distracţie sau petrecere a timpului? Ce găseşte copilul în jocurile online? Distracţie şi petrecerea timpului cu prietenii “virtuali”. Ne auzim copiii spunând că au mii de prieteni pe reţelele de socializare. Au primit sute de “like-uri” la diferite momente / poze / situaţii din viaţa lor, împărtăşite în mediul virtual.

Gândindu-ne mai bine, sunt aceşti prieteni virtuali adevăraţi prieteni ai copiilor noştri? Cunosc acele persoane cu adevărat persoana în cauză? O acceptă necondiţionat, au petrecut timp cunoscându-se? Se cunosc în adevăratul sens al cuvântului? La vârsta la care prietenii sunt cei mai importanţi, merită să reflectăm ce influenţă pot avea “ prietenii virtuali” , ce modele / concepţii / idealuri pot transmite copiilor noştri.
Ataşamentul tradiţional, devine prin tehnologie orientat spre grupul de prieteni. Putem spune că tehnologia nu mai este utilizata ca unealtă în dezvoltare, ci ca un mijloc de îndeplinire a nevoilor de ataşament. Utilizarea tehnologiei digitale este o problemă de< CÂT ( cât este folosită tehnologia, efectele utilizării excesive printre care menţionăm toleranţa scăzută la plictiseală, scăderea concentrării, probleme şcolare, dependenţă etc), DE CE ( pentru ce are nevoie? Conectare, relaxare, liniştire etc) .

Atunci când preocuparea este tot mai mare pentru jocuri/reţele de socializare, apariţia tristeţii, iritabilităţii, anxietăţii când accesul este oprit sau nu este posibil, nevoia de a petrece timpul online este tot mai mare pentru a-şi satisface dorinţa, dificultatea de a reduce timpul alocat online, renunţarea la alte activităţi sau pierderea interesului faţă de acestea înaintea accesului online, omiterea de a spune adevărul membrilor familiei cu privire la timpul alocat accesului online, folosirea jocurilor sau a reţelelor de socializare cu scopul de a se detaşa de stări negative sunt semnale importante ale dependenţei.

În concluzie, încurajez să oferim copiilor acces la tehnologie doar atunci când sunt suficient de maturi pentru a-i face faţă şi o pot folosi în scopul pentru care a fost creată şi anume aceea de informare şi nu căutarea şi încercarea de satisfacerea a nevoilor de ataşament. Acest lucru este posibil, prin stabilirea de reguli clare privind timpul alocat utilizării tehnologiei, stabilirea unui timp în familie în care tehnologia să nu fie prezentă ( în timpul meselor, a discuţiilor în familie, petrecerii timpului cu familia), dar şi a educaţiei cu privire la informaţiile oferite în mediul online precum şi a consecinţelor nefaste ce pot surveni.

Livinţă Oana
Psiholog clinician
Clinica MentaLife Satu Mare

Ne pasă, ascultăm, oferim!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with