Informaţia Zilei şi ITV au salvat o familie cu un copilaş de două luni de la îngheţ

Asculta acest articol

Ce fac toate instituţiile publice şi ONG-urile care iau o grămadă de bani?

    Gerul din ultimele zile a fost greu de suportat de toată lumea, dar cel mai tare au simţit pe propria piele, asta la propriu şi nu la figurat, oamenii care nu au un acoperiş deasupra capului şi cei care trăiesc în locuinţe improvizate. Întâmplarea a făcut ca noi să fim marţi la momentul potrivit şi în locul potrivit şi să salvăm cel puţin o viaţă, a unui copilaş fără nicio vină că a venit pe lume, un copilaş de numai 2 luni.
În rândurile de mai jos ne dorim să vă prezentăm povestea lui Alex, un bebeluş care a venit pe lume în urmă cu două luni, în luna octombrie la final.

L-a născut Carmen Kelemen, o mămică în vârstă de 32 de ani, venită acum 15 ani de la Vetiş la Satu Mare pentru a trăi într-o baracă de pe malul Someşului. Tata lui Alex este Ioan Lucaci, un tânăr ce urmează să împlinească 30 de ani, persoană cu handicap grad 1 cu însoţitor. Trăieşte de câţiva ani pe malul Someşului împreună cu Carmen. Ioan a venit din Apa.

Apel către sătmăreni: oamenii fără adăpost au nevoie de haine groase

Informaţia Zilei şi Informaţia TV au fost prezente în mijlocul acestor suflete de vineri încoace, de când temperaturile au fost foarte scăzute la Satu Mare atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte. Am discutat cu beneficiarii Centrului Social de Urgenţă pentru Adulţi, adică fostul adăpost de noapte, cu cei de la Asociaţia Stea, copii şi tineri ai străzii, totul în încercarea de a veni în sprijinul celor nevoiaşi.

Am aflat că aceştia oameni au mai mult ca oricând nevoie de haine groase şi de încălţăminte de iarnă. Am aflat că unii stau cât e lumină afară în centrul de zi al Asociaţiei Stea, iar apoi se adăpostesc la Centrul social. Alţii în schimb se plimbă noapte de noapte pe străzile Sătmarului. Fiecare se fereşte de frig cum poate.

Condiţii inumane de trai într-o baracă de 2/3 metri

Marţi erau minus 12 grade afară când am ajuns pe dig în zona ştrandului. Dintr-o baracă ieşea fum, semn că era cineva “acasă”. Era Carmen, Ioan şi fiul lor Alex.

Se pregăteau să meargă în oraş, oarecum încercând să scape de gerul care făcuse să îngheţe până şi pereţii din interiorul barăcii lor. Doi metri pe trei metri. Atât e spaţiul în care trăiesc cei trei. I-am rugat să ne permită să intrăm în “locuinţa” lor.

Ioan a deschis lacătul, cu greu a urnit uşa din loc, uşa de la intrare cu un geam de sticlă. În baracă un pat, un dulăpior, o sobă prin care se vedea prea bine cum ard lemnele şi un miros înţepător de fum. Condiţii inumane. Pe unul dintre pereţi, o fotografie. În poză e Andreea, ne spune Carmen, fata ei cea mare care e dată în plasament< “Mai am doi băieţi, la tatăl lor, în Vetiş. Am mai avut o fată, dar a murit când am născut-o aici, pe dig. O chema Izabela. Pe ăsta mic nu vreau să îl dau. Nici câinii nu îşi abandonează puii”. Alex s-a născut în 23 octombrie 2016 şi de când a venit pe lume a fost de două ori internat cu mama lui în spital pentru afecţiuni respiratorii. Nu e de mirare, date fiind condiţiile în care creşte.

Primul născut în Satu Mare anul acesta, o fetiţă pe nume Rita, a fost abandonată de mama ei în spital

În baraca de lângă ei stă fratele lui Ioan cu Ramona. Pe Ramona aţi avut ocazia să o vedeţi în Informaţia Zilei pentru că a născut primul copil în 2017 la noi, la Satu Mare. O fetiţă sănătoasă pe nume Rita, pe care de altfel a abandonat-o în spital pentru că nu o putea aduce acasă, în gheţăraia din locuinţa lor improvizată. Încercăm să vă descriem în câteva cuvinte peisajul de pe malul Someşului, din zona ştrandului< câteva barăci, trei din ele locuite efectiv, enorm de multă mizerie în jur, de la flacoane la fel de fel de resturi alimentare, cutii, hârtii, pungi şi lemne. Câteva spaţii în paragină, locuite şi ele la un moment dat de cine mai ştie cine. Un câine, doi căţei şi o pisică care s-or fi aciuat pe lângă oameni tot aşa, la un moment dat.

Săracii vin de la sat la oraş pentru că în mediul urban se pot hrăni din gunoaie

Gerul de afară e imposibil de suportat mult timp de noi, adulţii, dar atunci de un nou născut?! Ne-am pus o mulţime de întrebări< de ce au venit oamenii aceştia de la sate la oraş? Pentru că la sat mor de foame, pentru că aici găsesc ceva de mâncare în gunoaie, e un răspuns primit de la Ioan< “Nu e o ruşine să scotoceşti în gunoaie. Mai mare ruşine e să furi. Eu am pensie de persoană cu handicap, că am epilepsie, primesc şi bani de însoţitor. Noi am putea să ne plătim o chirie într-o locuinţă socială. Chiar şi curentul electric l-am putea plăti, apa, încălzirea. Doar să ni se dea şi nouă un acoperiş deasupra capului”. În baraca în care trăiesc mai aprind seara din când în când un neon care e alimentat de la o baterie pe care o încarcă la cineva cine îi ajută. În rest nu au nimic, iar noapte le îngheaţă şi apa din flacoane.

Mama şi copilul pot sta la Centrul maternal Lorena în următoarele şase luni

Îi ducem cu maşina la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Satu Mare pentru că un lucru este clar< în baraca de pe malul Someşului nu au cum să treacă de iarnă, iar dacă adulţii mai trec cumva, bebeluşul are slabe şanse. Mihaela Bonea – şef Serviciu de intervenţie în situaţii de abuz asupra copilului le-a întocmit actele necesare, Ioan a completat o cerere şi Carmen cu Alex au fost trimişi la Centrul maternal Lorena de pe strada Gabriel Georgescu. Pot sta acolo în următoarele şase luni, cu posibilitate de prelungire a şederii, iar Ioan îşi poate vizita concubina şi fiul în fiecare zi de la 14 la 16. Carmen ne spune că va sta acolo până ce trece iarna, iar după ce vremea se îmbunează speră să reuşească să ajungă cu familia ei într-o locuinţă socială. La centrul maternal sunt acum 9 mame cu cei 10 copilaşi ai lor. Beneficiază de hrană şi de căldură, de un mediu familial.

În primăvara lui 2015, trei copilaşi au murit arşi de vii într-o locuinţă improvizată de pe malul Someşului

Vom urmări cazul familiei de pe malul Someşului, chiar sperând că pe malul Someşului nu se vor mai întoarce cei trei, ci vor ajunge într-o locuinţă socială. Considerăm că am reuşit să facem ceva. Am salvat de la îngheţ un nou născut de 2 luni, am salvat din condiţii vitrege o proaspătă mămică. Fie aceşti oameni cum sunt ei, în fond şi la urma urmei sunt tot oameni. Sperăm prea mult când ne gândim că ne-am dori ca în viitorul cât se poate de apropiat să nu mai trăiască nimeni pe malul Someşului în barăci improvizate? Nu putem decât să ne amintim de tragedia ce a zguduit Sătmarul în aprilie 2015 când şase persoane care trăiau într-o astfel de locuinţă pe malul Someşului au ars de vii. Trei din aceste persoane erau copii de 1, 3 şi 9 ani. Îngeraşi. Au murit nevinovaţi.

Si sunt atât de multe întrebări la care aşteptăm un răspuns… Stie cineva, vreo instituţie publică, câte suflete trăiesc în municipiul Satu Mare în astfel de condiţii? Sunt asistenţii sociali din instituţiile publice în mijlocul acestor oameni? Îi vede cineva, le cunoaşte povestea? S-ar putea să spuneţi că aceşti oameni nu sunt conştienţi de traiul pe care îl au, vor să fie asistaţi, nu vor să muncească. Dacă e aşa, ce avem noi de făcut, comunitatea, instituţiile abilitate să intervină? Îi lăsăm să zacă în mizeria lor sau încercăm să îi ajutăm să se reabiliteze? Se vorbeşte în ultimii ani de incluziune socială, de reţele interinstituţionale care să vină în sprijinul familiilor din zone defavorizate.

Ce fac aceste reţele? Se fac fel de fel de hărţi sociale şi alte câte mai cele. Până una alta, o vizită în teren, efectiv, ar putea face mult mai mult, o vizită a reprezentanţilor acestor reţele interinstituţionale, a grupurilor de acţiune locală.
Am luat legătura cu primarul municipiului Satu Mare, Gabor Kereskenyi, care ne-a asigurat că va discuta cu reprezentanţii tuturor instituţiilor abilitate pentru a lua măsurile ce se impun în aceste cazuri şi a evita o tragedie pe malul Someşului.

Gerul va continua şi săptămâna viitoare la Satu Mare, astfel că problemele legate de locuinţele improvizate trebuie tratate cu maximă seriozitate.