Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

    Preşedintele Klaus Iohannis a avut primele consultări cu partidele politice parlamentare. Fiecare delegaţie s-a prezentat singură. Aşadar, nu s-a stat la o masă verde. Fiecare formaţiune şi-a spus punctul de vedere în faţa preşedintelui, urmând ca el să tragă o concluzie. La prea multe nu trebuie să ne aşteptăm de la această primă întâlnire. Departe de a face figuri ca predecesorul său, în stilul său caracteristic, preşedintele nu a comunicat nimic de natură să declanşeze dezbateri aprinse.

Ce observăm după această primă întâlnire? În primul rând că preşedintele nu are opoziţie. Toate partidele sunt de acord cu el. PSD marşează în continuare pe ideea că poate colabora instituţional cu preşedintele. De altfel Klaus Iohannis a schimbat şi formatul. Dacă Traian Băsescu stătea comod într-un fotoliu, departe de invitaţi, Klaus Iohannis a ales o masă. Stând la acelaşi nivel cu liderii politici, la aceeaşi masă, s-a creat impresia unei atmosfere de lucru.

Subiectul consultărilor? Acordarea unui procent de 2% din PIB pentru armată. Este o sumă uriaşă. Contribuabilii români vor suporta aceste cheltuieli de înarmare. Educaţia se zbate de ani de zile să obţină 6%. Nici până în ziua de azi nu s-a rezolvat această problemă. Nu mai vorbim despre cultură. Ar fi interesant de văzut că preşedintele convoacă partidele pentru a le consulta cu privire la creşterea bugetului pentru cultură de la 0,3% la măcar 0,5%. Ar fi un salt uriaş, pe care cu siguranţă nu îl vom vedea în următorii 10 ani.

Merită Apărarea un efort financiar atât de mare? Dacă tot suntem în NATO nu ar trebui să ne simţim în siguranţă fără să cheltuim atât de mult? Ungaria alocă 0,8% din PIB pentru apărare. Puţine ţări europene îşi permit să aloce 2%. În orice caz, până acum procentul a fost destul de substanţial, oscilând între 1,30 şi 1,50%. Pe de altă parte, există prea puţină transparenţă în acest domeniu, la fel ca în cazul altor cheltuieli de factură militară, cum ar fi de pildă serviciile secrete.

Dosarul AEDS vizează nişte sume colosale cheltuite pentru securizarea frontierelor. Se vorbeşte acolo de mită de sute de milioane de euro. Industria militară nu este dincolo de orice suspiciune. Să ne reamintim de achiziţionarea unor elicoptere, de cumpărarea pe sume uriaşe a unor fregate englezeşti la mâna a doua. Armata, ca religia, a devenit un tabu. Or, lucrurile nu stau tocmai aşa. Opinia publică va trebui să fie mai atentă, iar instituţiile statului să fie mai vigilente.

Toate partidele au fost de acord cu alocarea procentului de 2% din buget pentru apărare. Din 2017, sau după propunerea UNPR din 2016, de undeva vor fi luaţi nişte bani. Ce domenii vor fi sacrificate? Dacă peste o vreme sindicatele din Educaţie şi Sănătate vor ieşi în stradă şi vor cere alocarea unor procente mai mari? Acest gen de consens este admirabil, dar uneori poate conduce la rivalităţi între sectoarele economiei.

De data aceasta partidele se aflau sub puternica emoţie a evenimentelor din Franţa. În acelaşi timp pactul pe apărare va intra în vigoare abia în 2017. Până atunci se pot schimba multe, inclusiv actualii lideri politici care şi-au luat angajamentul în faţa preşedintelui.

Pactul pentru apărare va fi urmat de alte pacturi, pentru fiecare domeniu în parte. Punctul comun al lor este dorinţa de alocare a unor procente de la buget cât mai mari. Dacă s-ar clarifica odată pentru totdeauna o formulă corectă după care să fie stabilită alocarea sumelor de la buget, lucrurile ar intra în normalitate. Dar cum s-ar manifesta traficul de influenţă dacă totul ar fi dinainte stabilit?

Sigla Informatia Zilei

Opoziţia extra-parlamentară

Asculta acest articol Multe dintre partidele aflate acum înafara parlamentului au fost cândva formaţiuni politice mari. Dacă nu au fost