Asculta acest articolDin când în când apare câte un personaj care vrea să revoluţioneze societatea. De obicei este un individ provenit dintr-o fostă structură de putere, eliminat din sistem ca urmare a luptei interne pentru putere.
Printre personajele de genul acesta poate fi integrat şi fostul preşedinte Traian Băsescu. După terminarea mandatelor, el a devenit unul dintre cei mai necruţători critici ai binomului SRI-DNA, dar şi adversarul direct al unor persoane pe care le-a numit în funcţii el însuşi.
La fel este şi Adrian Năstase. Ca premier a înfiinţat PNA, un organism despre care se spunea că folosea la eliminarea adversarilor interni ai liderului PSD. Până la urmă a devenit el însuşi victimă a respectivei instituţii, transformată în DNA. Aşa cum se consideră şi fostul preşedinte Traian Băsescu victimă a instituţiilor pe care le-a întărit acordându-le prea multă putere.
Exemplele pot continua. La nivelele inferioare lucrurile sunt şi mai evidente. Şefii de instituţii odată revocaţi devin cei mai înverşunaţi adversari ai celor care le-au luat locul. Având avantajul de a cunoaşte instituţia din interior criticile lor au o greutate mai mare. Se întâlnesc cazuri peste tot, de la foştii primari, foştii preşedinţi de consilii judeţene la miniştri, de la foşti şefi ai instituţiilor de control la premieri. Fostul premier Dacian Cioloş a ajuns unul dintre cei mai vehemenţi critici ai următorului guvern.
Mai rare sunt cazurile în care un fost lucrător din serviciile secrete face dezvăluiri din interiorul sistemului. Pacepa a rămas exemplul cel mai elocvent al defectării sistemului de informaţii secrete. Dezvăluirile generalului de Securitate se spune că ar fi contribuit la grăbirea căderii regimului comunist.
Au existat câteva cazuri şi după 1989, dar fără prea mari consecinţe. Un ultim caz este cel al colonelului Dragomir. Trecut în rezervă, colonelul SRI, fostul adjunct al generalului Coldea, odată eliminat din sistem s-a transformat în luptător pentru drepturile omului. Trecut în rândul societăţii civile, dezvăluie că în România există opt instituţii care ascultă telefoanele românilor pe mandate de siguranţă naţională. Teoretic, asta înseamnă că zeci şi zeci de mii de cetăţeni români sunt consideraţi pericole pentru siguranţa naţională. De altfel, România se află pe primul loc în UE la numărul de mandate acordate pentru ascultarea telefoanelor.
În realitate nu este vorba despre siguranţa naţională în sensul corect al cuvântului. Explicaţia este simplă. Printr-o inginerie pseudo-legislativă s-a pus semnul egal între corupţie şi siguranţă naţională, şi în consecinţă cine fură fie un ou fie un bou, pune în pericol siguranţa naţională. Și atunci, pentru a combate fenomenul, sunt ascultate zeci de mii de telefoane.
S-ar pune problema cu ce preţ şi cu ce rezultate. Raportul preţ/eficienţă este devastator pentru bugetul ţării. Cu banii respectivi ar putea fi plătiţi cei peste 15 000 de medici plecaţi în străinătate. Nu s-a prea auzit că ar fi plecat în străinătate ascultătorii de telefoane din cauza salariilor prea mici. Şi nici cei care, în mod iresponsabil, au adus ţara în această situaţie.
Silviu Dragomir, acest nou Don Quijote, vrea să răstoarne această situaţie. Fostul colonel SRI ştie multe despre sistem, mai precis despre anomaliile din sistem. A fost audiat în comisia de anchetă parlamentară. Dragomir atacă în special binomul SRI-DNA. Rezultatul? SRI şi DNA au primit bugete cu 20% mai mari. Majoritatea parlamentară PSD-ALDE crede, pe bună dreptate, în necesitatea întăririi instituţiilor de forţă.
