Asculta acest articolCandidații la prezidențiale mai au două zile în care să demonstreze că merită votați. Alegătorii mai au la dispoziție trei zile ca să se hotărască dacă merită sau nu să meargă la vot.
Campania electorală se termină lăsându-le unora impresia că nu au din ce alege. S-au înscris 14 candidați în cursa pentru președinție, dar niciunul nu a oferit o mare surpriză. Președintele în exercițiu era normal să candideze pentru un nou mandat.
Președinții celor mai mari două partide sunt obligați să devină candidați prezidențiali.
Președintele unor partide parlamentare și neparlamentare intră în competiții de genul acesta pentru a atrage atenția asupra formațiunii lui.
Despre calitatea sau lipsa de calitate a candidaților la alegerile prezidențiale din 2019 ar fi foarte multe de spus. În general lumea nu a fost foarte mulțumită de prestația lor, de sus până jos. A fost o campanie haotică.
Alegerile din mai pentru europarlamentare au întărit convingerea că stânga nu are absolut nicio șansă de victorie la următoarele alegeri prezidențiale.
Condamnarea lui Liviu Dragnea a bulversat PSD-ul. Nu pentru multă vreme, pentru că foarte repede s-a impus un nou lider care a și devenit candidat prezidențial. Poate cândva se va afla ce planuri avea Liviu Dragnea pentru prezidențiale. În niciun caz nu ar fi aruncat-o în luptă pe Viorica Dăncilă. După cât de orgolios era cu siguranță și-ar fi asumat rolul de candidat, probabil în tandem cu Călin Popescu Tăriceanu pentru funcția de prim ministru.
Nici în această formulă nu ar fi existat garanția revenirii funcției de președinte partidelor de stânga. În schimb nici nu s-ar fi pus problema ca turul doi să nu-i aibă ca protagoniști pe Klaus Iohannis și Liviu Dragnea.
Până acum în România dreapta a câștigat toate alegerile prezidențiale. Ion Iliescu a fost o excepție, o reminiscență, un rebut ideologic, o emanație prelungită a revoluției din decembrie 1989. În prelungirea competițiilor din 2004, 2009 și 2014, și alegerile din 2019 vor reconfirma opțiunile electoratului român pentru dreapta.
Cum se face, totuși, că majoritatea alegerilor locale și parlamentare au fost câștigate de stânga, în speță de PSD? O explicație ar fi că alegătorii cu orientări de dreapta nu se prezintă la vot. Sunt ca niște suporteri aroganți care nu merg la meciurile de fotbal interne, nici din Liga 4, nici din Liga 1. Merg doar la meciurile naționalei.
Un alt motiv pentru care stânga câștigă alegerile locale și parlamentare este fărâmițarea partidelor de dreapta și centru dreapta.
Eliminând din discuție demagogia, populismul socialiștilor, se poate spune că dreapta nu știe face campanie electorală, dar nu știe nici guverna. În următorul an se va demonstra sau infirma această opinie.
Guvernul PSD a căzut în plină campanie electorală. S-a instalat un guvern PNL pur. Președintele Iohannis a ținut să precizeze acest lucru. Este bine de știut că nu avem un guvern de coaliție. Ludovic Orban conduce “un guvern PNL pur”. Se înțelege că și președintele care a specificat cu satisfacție acest lucru se consideră tot un “liberal pur”. Guvernarea Orban va fi una “pur liberală”.
Așadar alegerile de duminică se vor desfășura în organizarea unui guvern PNL pur. La fel și turul doi de peste două săptămâni.
Nu trebuie să ne prefacem că nu cunoaștem câștigătorul. Este clar că Iohannis are ca și asigurat un al doilea mandat. Ceea ce nu se cunoaște este scorul și chiar numele celui care va intra în turul doi.
Din cei trei, Dăncilă, Barna și Diaconu, poate fi oricare contracandidatul lui Iohannis. Depinde de cheful pe care îl vor avea alegătorii duminică.
Unii s-ar putea să-și dorească să-i vadă în finală pe Iohannis și Barna numai de dragul de a vedea cum se confruntă doi candidați din aceeași parte a eșichierului politic.
O confruntare Iohannis-Barna ar pune sub semnul întrebării posibilitatea colaborării PNL-USR și perpetuarea guvernului Orban.
