Asculta acest articolÎn preajma Centenarului atmosfera este departe de a fi una de sărbătoare. A început numărătoarea inversă. Socotind și ziua de azi, 24 noimebrie, mai sunt exact șapte zile până la 1 Decembrie. Acum o sută de ani se făceau pregătiri intense. Cu sau fără credenționale, porniseră spre Alba Iulia șiruri de căruțe, cu cai sau cu boi, alții cu trenul, cu mașinile, mulți pe jos. Era o atmosferă pe care noi cei de după o sută de ani nu o putem nici măcar mima. Rânjete în loc de zâmbete binevoitoare, lovituri sub centură în loc de strângeri de mână.
Dacă nu ar exista copii, tineri care se entuziasmează, oameni aflați departe de politică, privind doar la politicieni, am spune că nu ne merităm Centenarul.
Am zice că românii s-au îndreptat în 1918 spre Alba Iulia pentru ca după o sută de ani să ajungă Klaus Iohannis președinte și Viorica Dăncilă prim ministru. S-au gândit că după o sută de ani principalul partid politic din țară va fi PSD condus de Liviu Dragnea, iar PNL se va afla în opoziție, avându-l ca președinte pe Ludovic Orban.
Istoria, uneori, se ține de glume.
Totuși, făcând abstracție de persoane, se pot enumera câteva rezultate excepționale. Stăm alături de marile națiuni ale lumii, de cele de la care aștepam în preajma anului 1918 dezlegarea pentru formarea României Mari. Ne-am situat de partea celor care au ieșit învingători din primul război mondial. Vechea Românie, România de peste Carpați, nu l-a purtat cu arma în mână decât jumătate. Doi ani a stat în expectativă.
Românii din Transilvania, înregimentați în armata Împăratului de la Viena, au intrat în foc din prima zi a războiului. Dar asta nu se pune. Important este rezultatul final: România Mare.
Nu a fost o luptă la grămadă, așa cum este lupta politică de azi. Fiecare a făcut munca pentru care era pregătit. Oamenii simpli, plugarii, învățătorii, preoții, notarii, juriștii, dar și oamenii cu averi, și-au împărțit sarcinile. Politicienii au făcut politică. Politică și diplomație. Dr. Vasile Lucaciu, refugiat în România, și-a demonstrat calitățile de diplomat. După o misiune diplomatică la Roma, a plecat în America, intuind că principiul autodeterminării popoarelor susținut de Wilson slujește cauzei românilor din Transilvania. 1 decembrie 1918 l-a prins în Italia, pentru ca apoi să se afle în mijlocul negocierile pentru pace de la Paris și Geneva.
Ce poate fi mai important în această scurtă perioadă din preajma Centenarului decât să rememorăm istoria? Să o luăm filă cu filă, om cu om. Dacă nu acum, atunci când o vom face?
Vorbim despre dr. Vasile Lucaciu pentru că este al sătmărenilor, precum este și al maramureșenilor. Dar nu este și al întregii Românii? Evident că este, la fel cum sunt toți corifeii Unirii, cum pe bună draptate erau numiți cândva.
Dar să nu alunecăm într-o singură direcție. După orice război, în urma oricărei lupte, rezultă învinși și învingători. Rezoluția de la Alba Iulia stipula foarte clar drepturile minorităților. A nu se transforma din împilați în împilatori este un principiu ridicat la rang de lege. Dar legea, ca orice lege, este perfectibilă. S-au respectat acele principii? În cei o sută de ani s-au întâmplat multe. Istoria lor poate fi tăiată cel puțin în patru bucăți mari, perioada interbelică, războiul, perioada regimului comunist, democrația de după 1989. În fiecare perioadă Unirea a fost văzută diferit, la fel ca drepturile minorităților.
În preajma Centenarului este normal să se dezbată aceste probleme. Dar clasa politică ne oferă o altă agendă.
