Asculta acest articolNu ştim dacă pe parcursul acestei campanii electorale pentru Parlamentul European vom reuşi să aflăm mai multe lucruri despre Uniunea Europeană decât în campania din 2009 sau 2014. De regulă şi pentru europarlamentare se dezbat tot probleme interne. Sunt slabe speranţe că de data aceasta va fi altfel. Temele interne sufocă toate subiectele legate de UE. Justiţia continuă să fie în centrul atenţiei. Opoziţia mizează pe protestele organizate în primul rând în Bucureşti, dar care se vor extinde în toată ţara.
Partidele din coaliţia de guvernare au alte preocupări. Pentru PSD şi ALDE rezultatele obţinute la euroalegeri devin criterii pe baza cărora va fi desemnat candidatul prezidenţial. Dacă PSD obţine peste 35% va desemna un candidat propriu.
Dacă obţine un scor mai mic de 35% PSD şi ALDE vor avea un candidat propriu, acela fiind Călin Popescu Tăriceanu. Se înţelege că dacă PSD obţine peste 35% candidatul va fi Liviu Dragnea.
Un criteriu bazat pe cifre este cea mai corectă desemnare a unui candidat prezidenţial. Lucru valabil şi pentru PNL. Dacă partidul nu obţine procentul pe care şi-l propune, este de aşteptat să se desemneze un candidat al opoziţiei unite. USR încă tânjeşte după Laura Codruţa Kovesi.
Ea este şi cauza protestelor. Iar de la cauză la ocazie nu este decât un pas. Şi Dacian Cioloş îşi doreşte să candideze, dar potrivit sondajelor partidul său este cotat cu puţin peste pragul electoral. Nu are structuri teritoriale, nu are o rezervă de cadre.
Pe de altă parte “starea emoţională” trece de la Klaus Iohannis spre Laura Codruţa Kovesi. Îl ocoleşte şi pe Dacian Cioloş. Pentru imaginea proprie, de victimă, îi prinde bine controlul judiciar. Strada are nevoie de pretexte. Protestatarii se adună în jurul unui simbol.
Dosarele care o vizează, interzicerea de a părăsi ţara pentru a putea participa la concursul pentru postul de procuror general european, existenţa secţiei speciale pentru magistraţi se transformă în tot atâtea avantaje de natură electorală. De fapt poate părăsi ţara la cerere, dar sună mai bine să se spună că îi este interzisă ieşirea din ţară.
Fiecare partid îşi alege adevărul care îi convine. Fiecare partid lucrează cu jumătăţi de adevăruri, după cum îşi poate spori capitalul electoral.
Referendumul se organizează în acelaşi scop. Este instrumentul pe care îl are la îndemână preşedintele Iohannis pentru a avea o bază legală de a se implica în campania electorală. Acest lucru îi permite chiar şi apariţia în mijlocul protestatarilor. Va fi însă destul de dificil să-i întoarcă pe protestatari în favoarea lui atâta vreme cât simbolul rămâne Laura Kovesi.
Lucrurile sunt în desfăşurare şi nimeni nu are o idee despre cum vor evolua. Sunt prea multe necunoscute. Mai multe decât au fost în vreo campanie electorală. Nu mai sunt cele două tabere clasice. Stânga, odată cu apariţia Pro România, are două partide în concurenţă.
Dreapta are două sau trei aripi. Fiecare trage în direcţii diferite. Este un adevărat război civil, doar că nu se trage cu puşca. Se împroaşcă unii pe alţii cu vorbe, se gratulează unii pe alţii cu ştiri false.
Din păcate Justiţia este folosită pe post de măciucă. Trag de ea ca nişte hiene, fără ca nicio tabără să aibă dreptate. Sau, mai exact, fiecare tabără are dreptate în ceea ce spune despre cealaltă tabără.
Încă nu şi-au intrat în mână eurocandidaţii. Când vor intra efectiv şi ei pe teren luptele vor fi crunte. Puţini dintre ei ştiu ce înseamnă UE, ce înseamnă Parlamentul European. Sunt experţi în mocirla politicii interne. Asta ne vor oferi.
