Image 1
Image 2

În judeţ, la floarea-soarelui s-au obţinut 2.800-3.500 kg la hectar, dar preţul este mai mic decât anul trecut

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Marin Hendea - fermier din Carei, spune că solul a avut potențial productiv în 2017
Marin Hendea – fermier din Carei, spune că solul a avut potențial productiv în 2017

Au fost semănate peste 26.000 hectare, iar prețul oscilează între 1,25 și 1,3 lei pentru kilogramul de semințe

O veche zicală spune că “Toamna se numără bobocii”. Iată că tot toamna fermierii îşi fac evaluări privind rezultatele muncii de peste an, în vreme ce sunt preocupaţi de reluarea unui nou ciclu de producţie. Evaluări privind rezultatele din agricultura românească a făcut zilele trecute şi Liviu Dragnea, preşedintele PSD şi preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Acesta a postat pe contul său de Facebook următorul text: “Dincolo de toate conflictele politice, măsurile adoptate de guvernarea PSD îşi arată rezultatele! După producţiile-record la grâu din această toamnă, iată că şi la floarea-soarelui avem veşti foarte bune!”. Dacă la nivel naţional ar putea fi adevărate aprecierile înaltului demnitar, la nivelul judeţului nostru, producţia de floarea-soarelui, comparativ cu anul precedent, este cu aproximativ 15-20% mai mare, fiind situată undeva la 2.800 de kilograme la hectar. Nu se poate vorbi neapărat despre record.

O serie de spaţii de depozitare sunt blocate la cumpărători cu seminţe de floarea-soarelui

La nivelul judeţului nostru există o veche tradiţie în ceea ce priveşte cultura florii-soarelui. Din timpuri străvechi, românii şi-au asigurat necesarul de ulei al familiei pe seama valorificării seminţelor de floarea-soarelui. Aproape fiecare sat, sau măcar comună, avea odinioară presă de ulei. În timp această tradiţie s-a pierdut. Morile au dispărut, altele sunt în conservare, iar altele care încă mai sunt întreţinute în stare de funcţionare îşi deschid porţile periodic. Dispariţia morilor de ulei poate fi pusă inclusiv pe seama refuzului multor sătmăreni, şi nu numai, de a consuma produsul obţinut în morile / presele tradiţionale. Unii invocă faptul că aşa-numitul ulei de casă este prea vâscos, că este prea gras, că are un alt gust decât cel pe care-l cunosc şi câte altele. Este vorba despre opţiune. În aceste noi condiţii, soarta seminţelor de floarea-soarelui este de a ajunge la unităţi de depozitare şi/sau chiar la procesatori.

 

Continuarea o puteți citi în ediția tipărită din data de 23 octombrie.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with