În esență, scena politică nu se schimbă

Asculta acest articol

    Fuziunea dintre PDL și PNL va duce până la urmă la poziționarea unui partid de dreapta în proximitatea PSD. La alegerile din 2016 România va avea două forțe sensibil egale.  Dacă PNL se va ridica de la sine, sau pe spinarea lui Klaus Iohannis, ca să-și mențină poziția PSD va trebui să depună un efort suplimentar. Dar ce fel de adversar are acum PNL? Ce se întâmplă acum în PSD? Ca în orice partid care pierde niște alegeri, se caută vinovați.

Frământările din PSD par să fie privite cu detașare și calm de către Victor Ponta. Premierul are siguranța că PSD va scădea, prin plecarea unor membri marcanți, dar nu atât de mult încât să nu rămână în continuare partidul cel mai mare din România. Prin plecarea unor parlamentari și a unor lideri din teritoriu, baza electorală rămâne intactă. Victor Ponta se bazează pe faptul că înființarea unui nou partid de stânga este un proces complex, de durată, iar o sciziune în fruntea căreia  se află Marian Vanghelie și Mircea Geoană nu va afecta baza electorală a partidului. Prin urmare își poate permite să fie calm.

Amânarea congresului anunțat în martie este o măsură strategică. Întâi vor fi eliminați incomozii, posibilii contra-candidați, apoi vor fi puși pe linie moartă cei care se consideră că afectează imaginea partidului. S-au pus tunurile pe liderii județeni. Ei sunt făcuți vinovați pentru pierderea alegerilor prezidențiale. Eliminarea așa-zișilor baroni locali trece drept reformă profundă. Până unde va merge Victor Ponta? Va forța nota până la punctul în care va simți că riscă să genereze o revoltă. Dar până una-alta, datorită funcției de prim ministru, Victor Ponta deține controlul și asupra partidului.

Același lucru se întâmplă la nivel local. Cine are funcție administrativă controlează și partidul. Încercarea de a despărți funcțiile politice de cele administrative doar la nivel județean generează nemulțumiri mai degrabă personale. Consecințele se vor vedea doar cu prilejul alegerilor locale, fie anticipate dacă procesele de incompatibilitate se vor finaliza anul acesta,  fie la termen.

S-a încetățenit ideea că doar PSD are baroni locali. Mai devreme sau mai târziu, lumea va constata că și marele PNL are aceeași problemă. Deocamdată liberalii nu vorbesc despre reformarea partidului, mai precis despre curățirea partidului de elemente compromițătoare. Principala preocupare ține de dorința de a intra cât mai repede la guvernare. Dar fuziunea s-a făcut în pripă, este încă în stare de aluat.

PMP și PLR, fiind formațiuni mici, se observă mai greu că traversează și ele o criză. Elena Udrea l-a așteptat degeaba pe Traian Băsescu să se înscrie în partid a doua zi după ce a părăsit funcția prezidențială. Supărată și din cauza dosarului în care este implicat fostul ei soț, Elena Udrea spune că nu va mai candida la șefia partidului. De altfel, PMP a intrat într-un con de umbră. A început în forță, dar ultimele evenimente nu îi sunt favorabile. Partidul lui Tăriceanu are alt tip de probleme. Nu se poate înregistra la tribunal. Neavând nume, nu se poate lansa în viața politică.

Scena politică în esență nu se schimbă. Vor exista în continuare două partide de 30-35%, rămânând o rezervă de aproximativ 30 de procente pentru partidele mici și conjuncturale. O nouă lege electorală ar putea stopa ascensiunea formațiunilor mici. Interesele PNL și PSD se despart în acest punct. Social democrații sunt mai deschiși spre alianțe, ceea ce le dă o șansă în plus să rămână la guvernare. Noul PNL ar putea aluneca spre exclusivism și aroganță, spre o siguranță afișată ostentativ, care ar putea să le dăuneze grav, cum s-a întâmplat în cazul PSD.