Imre Toth, un evreu sătmărean intrat în galeria marilor spirite ale matematicii și filosofiei din secolul XX

Asculta acest articol

Imre Toth a fost una dintre cele mai interesante personalități născute în Satu Mare în secolul XX. Istoric al matematicii și filosof, activist comunist în tinerețe, exclus din partid pentru că era prea rău de gură, evreu de limbă maghiară care și-a schimbat numele ca să evite persecuțiile, a devenit un nume mare al intelectualității europene după plecarea sa din România la finalul anilor 1960.

Imre, fiul lui Abraham Róth, s-a născut în 26 decembrie 1921 la Satu Mare și a murit la 11 mai 2010 la Paris. După studii de matematică și filozofie la Universitatea din Cluj (1945–1948), a fost conferenţiar la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Bucureşti, specializarea Istoria şi filozofia matematicii (1949–1969). Ca urmare a evenimentelor din Ungaria din 1956, Tóth a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în 1958, lucru care i-a afectat cariera universitară. În 1969 a hotărât să emigreze în Germania Federală.

A fost profesor invitat la Goethe-Universität din Frankfurt am Main (1969–1971), profesor suplinitor la RuhrUniversität, Bochum (1971–1972), profesor titular la Regensburg, şef al Catedrei de istoria şi filozofia ştiinţei (din 1972). A ţinut o serie de prelegeri la École Normale Supérieure, Paris (1975, semestrul de vară), și a lucrat la Universitățile din Princeton (SUA) și Enschede (Olanda).

Printre cele mai importante studii și cărți ale sale se numără “Das Parallelenproblem im Corpus Aristotelicum” (Problema paralelelor în Corpus Aristotelicum, 1967), “Ahile. Paradoxele eleate în fenomenologia spiritului” (Editura Ştiinţifică, 1969), “Gott und Geometrie. Eine viktorianische Kontroverse” (Dumnezeu și geometria. O controversă victoriană, 1982), “I paradossi di Zenone nel Parmenide di Platone” (Paradoxurile lui Zenon în “Parmenide” de Platon, 1994), “Palimpsest” (ed. rom. Humanitas, 1995), “Aristotele e i fondamenti assiomatici della geometria” (Aristotel și fundamentele axiomatice ale geometriei, 1997), “Être Juif – après l’Holocauste” (A fi evreu după holocaust, 1999). Ultima sa lucrare, apărută în 2010 în franceză, se intitula “Libertate și adevăr”.

Imre Toth s-a născut într-o familie de evrei la sfârșitul anului 1921, la Satu Mare. Părinții lui au copilărit în comunitățile de pe malul Tisei. S-au căsătorit la sfârșitul Primului Război Mondial, la Carei, de unde s-au mutat la Satu Mare. Imre a fost fiu de contabil cu venituri modeste. Spunea despre situația financiară a familiei sale că se situa printre “primii zece mii”, pentru că el avea deja pantofi, și, mai mult, în anii ’40 aveau apă curentă în apartament.

Imre și sora sa mai mare, Manci, se îndepărtează devreme de supravegherea religioasă din casa părintească. Imre, după un scurt episod sionist, devine un tânăr comunist și organizează un grup de educație socialistă pentru țărani. Autoritățile române îl arestează la puțin timp după ce își dă bacalaureatul și îl condamnă la opt ani de închisoare. Evadează de mai multe ori, este din nou arestat.

Îl găsim apoi la Budapesta, ca muncitor într-o fabrică de baterii. Autoritățile maghiare îl arestează din nou și îl trimit în lagărul de la Garany, apoi într-o tabără de muncă silnică din Carpați. De acolo este dus la proces și condamnat la șase ani, apoi încarcerat la închisoarea militară din Cluj. Reușește să-și ia rămas-bun de la părinți înainte ca aceștia să fie deportați la Auschwitz.

După cum s-a dovedit ulterior, închisoarea i-a salvat viața. Ca urmare a legalismului sistemului juridic maghiar, în prima parte a ocupației germane deținuții cu sentințe definitive nu au fost deportați. În detenție este grav rănit: îi zdrobesc bazinul. Ajunge în spitalul militar, se vindecă treptat și, în haosul generat de întoarcerea armelor de către România, se strecoară șchiopătând din spital. Este ascuns apoi de o nemțoaică din Cluj până la venirea trupelor sovietice.

;După terminarea războiului, este student la Facultatea de Matematică a Universității din Cluj (care primește numele lui Janos Bolyai tocmai în urma inițiativei lui Imre Toth și a profesorului său Samu Borbely). După licență lucrează pentru scurt timp la Ministerul Învățământului din București. Este exclus din motive politice, dar rămâne ca profesor suplinitor la universitate.

Conform hârtiilor, este un erou al mișcării muncitorești, dar din pricina naturii sale directe nu primește niciun fel de sarcină sau distincție oficială. După epurările naționaliste și antisioniste românești care au urmat revoluției maghiare din 1956, este și el exclus din partid. Nu e dispus să-și facă autocritica și nici să ceară mai târziu reprimirea. Este tolerat semioficial la Universitatea din București; la adăpost de furtunile politice, se adâncește în filosofie și istoria matematicii.

Centrul de greutate al cercetărilor sale este geometria neeuclidiană. Activitatea lui Imre Toth a fost stimulată, printre altele, de relația dintre geometria euclidiană și cea hiperbolică, de acel fantastic adevăr că, pe de o parte, se exclud reciproc și, pe de altă parte, depind una de cealaltă. Dar cum se poate explica faptul că două sau mai multe sisteme matematice care se exclud reciproc sunt în același timp interdependente? Din ce cauză adevăruri matematice declarate false și vehement negate (cum sunt de exemplu numerele iraționale, numerele negative și imaginare, existența geometriei hiperbolice), în pofida respingerilor repetate, se dezvoltă din ce în ce mai mult, se maturizează, se consolidează și, în final, ni se înfățișează în toată complexitatea lor? Cum e posibil să se nască noi adevăruri și noi construcții tocmai din mijlocul negațiilor? Cum se transformă în adevăr ceva imposibil de dovedit? Cum trece neființa în ființă? Acestea sunt stăruitoarele întrebări care l-au însoțit pe Imre Toth mai bine de cincizeci de ani.

Mai multe despre viața și opera lui Imre Toth aflați din ediția tipărită a suplimentului ”Informația de Duminică”.