Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Dacă ar fi să căutăm un punct comun al măsurilor, soluţiilor, modificărilor, rectificărilor, cel mai potrivit cuvânt ar fi IMPROVIZAŢIA. Nimic nu este dus până la capăt. Legile adoptate de parlament şi promulgate de preşedinte au carenţe, nu se pot aplica sau favorizează abuzurile. Ordonanţele de urgenţă sunt improvizaţii prin excelenţă. Cârpelile ulterioare nu fac decât să amplifice ambiguitatea care guvernează în general activitatea legislativă.

Legea învăţământului s-a modificat de sute de ori. Ce să mai spunem despre codurile penale. Nici măcar o lege clară a circulaţiei nu este făcută ca lumea. Legea funciară a generat zeci de mii de procese. Singura lege perfectă este fărădelegea.

Regele improvizaţiilor este guvernul. Indiferent de culoarea politică, fiecare guvern îşi face propria lui lege. Taie cam tot ce a făcut guvernul precedent, urmând ca guvernul următor să anuleze cam tot ce a făcut predecesorul.

Primăriile nu se lasă mai prejos. Dacă un primar nu câştigă un nou mandat, cel care vine după el o ia de la capăt. O perioadă continuă proiectele începute, însă numai până în momentul când îşi face propriile proiecte. Acestea la rândul lor vor fi sistate dacă primarul nu va obţine un nou mandat.
Uneori parcă se întrezăreşte câte o limită, dictată fie de bunul simţ, fie din neputinţa de a gândi alte proiecte. Acest lucru se vede mai ales la primării. Dar tonul general îl dă guvernul.

Dintre toate guvernele, cel instalat la începutul anului, o vreme condus de Sorin Grindeanu, iar acum de Mihai Tudose, depăşeşte orice imaginaţie în materie de improvizaţie. Nici experimentele cele mai curajoase ale unor savanţi excentrici nu ating gradul de improvizaţie al guvernanţilor actuali.

Desfiinţează taxe pentru a înfiinţa altele, îşi propun să creeze noi locuri de muncă, dar majorează taxa pe muncă. Majorează salarii, pregătindu-se în realitate să taie alte drepturi. Impresia de haos generalizat este mai vie ca niciodată. Că nu ştie stânga ce face dreapta este puţin spus pentru a caracteriza situaţia actuală din ţară.

Despre birocraţie ce să mai vorbim. Fostul guvern Cioloş îşi propunea să pună în funcţiune o maşină de tocat hârtii. Proiectul a rămas în aer. Se produc hârtii pe bandă rulantă. Nu pentru o producţie de hârtie sunt angajaţi atâţia bugetari?

Dacă nu ar trebui hârtii cum şi-ar justifica prezenţa în instituţiile de stat? Mihai Tudose a decis să blocheze posturile în administraţia centrală. Oricum, măsura afectează numai clientela politică a celor de la putere.

Ce face opoziţia? Ceea ce a făcut întotdeauna: critică şi se pregăteşte să facă exact lucrurile pe care le critică după ce va veni la putere. Ce nu le place la alţii, vor face ei. Aşa merge treaba.
Între timp în ţară cresc nemulţumirile. Dar ce pot face oamenii? Să nu-i mai voteze la următoarele alegeri pe cei care sunt la guvernare sau deţin puterea la nivel local. Vor vota alt partid, alt primar, care la rândul lor vor proceda la fel ca predecesorii aleşi. Aşa se progresează în pas de melc sau în stilul racului. Când se face un pas înainte şi doi înapoi este totuşi un progres, pentru că se pot face şi trei înapoi şi unul înainte.

Improvizaţia în sine a devenit o armă politică. Făcându-te că munceşti poţi păcăli oamenii. Nu pentru multă vreme. Adică până vin alţii cu alte şmecherii şi păcăleli.
Este o discuţie pe marginea construcţiei de autostrăzi: cum s-a reuşit performanţa de a nu da în folosinţă niciun metru de autostradă? Este o întreagă filozofie.

Autostrăzile se văd cu ochiul liber. Sunt lucruri la fel de importante care nu s-au făcut, dar nu sunt la vedere. Are rost să ne plângem? Poate că da. Vorbind despre lucrurile care nu se fac, poate îi prinde ruşinea pe politicieni şi se apucă de treabă serios. Întrebarea este dacă sunt în stare să priceapă ce au de făcut.