Asculta acest articol Călin Popescu Tăriceanu reclamă temele minore care se se dezbat în miezul campaniei prezidențiale. Se vorbește despre nimicuri, despre dosare penale, despre orice altceva decât despre ce are de făcut un președinte. Și alți candidați au aceeași impresie. Și alegătorii deplâng lipsa dezbaterilor serioase pe tema viitorului președinte. Dacă toată lumea este de acord că direcția este greșită de ce nu se rezolvă problema? Ce este atât de greu?
În primul rând susținătorii candidaților sunt în cele mai multe cazuri foarte slab pregătiți. Nu cunosc proiectele candidatului pe care îl susțin. Nu cunosc date despre candidat. Pe de altă parte consilierii, consultanții, strategii, tacticienii, cum vrem să le spunem, le recomandă candidaților să respingă confruntările directe cu contracandidații. Cei mai bine plasați candidați dacă ar accepta provocările candidaților mai slab cotați, ar risca să-i ridice, să-i facă cunoscuți. De pildă, dacă Iohannis ar accepta să se confrunte direct cu Tăriceanu, doar acesta din urmă ar avea de câștigat. Dacă s-ar confrunta cu Victor Ponta, candidatul PSD ar avea de pierdut. Regula se aplică la toți cei 14 candidați. Prin urmare, domnul Tăriceanu se plânge degeaba. El însuși recurge la aceeași strategie, evită întâlnirile cu candidații minori.
Dacă ne referim strict la teme, în bună parte are dreptate. Mass media nu este interesată de subiectele considerate serioase pentru că programele prezidențiabililor sunt demagogice, populiste, nerealiste. Promisiunile fără acoperite abundă la fiecare punct din program. Fiecare în felul său propune lucruri imposibile. Singurul care va fi luat la rost pentru ceea ce a propus și nu a realizat va fi cel ce va ajunge președinte. Din acest punct de vedere Victor Ponta are cele mai mari responsabilități. Promite foarte multe. Că va crește salariul minim, că vor crește pensiile, că va crește alocația pentru copii. Sunt lucruri ușor de verificat. Mai promite și că va fi un președinte care unește. Lucru mai greu de verificat.
Klaus Iohannis promite că lucrul bine făcut va guverna România. Cum se poate verifica în practică? Dacă promite scăderea TVA, scăderea impzitelor și taxelor, nu poate scăpa de responsabilitate. În caz că ajunge președinte are obligația morală de a se ține de cuvânt. Și dacă învingătorul nu se ține de cuvânt, ce i se poate întâmpla? Nimic. Odată instalat în funcție, fostul candidat nu mai are nimic în comun cu președintele care a depus jurământul la Cotroceni. Nicio lege nu-l trage la răspundere pe niciun ales care nu-și îndeplinește promisiunile electorale. Așadar, la ce bun dezbaterile serioase?
Campaniile electorale se derulează după reguli nescrise. Voturile se obțin din discuțiile de la om la om, pe șoptite, eventual cu câte un cadou vârât pe furiș. Voturile se obțin de la comunitățile cărora li s-a rezolvat câte o problemă socială. În acest sens, opoziția acuză guvernul că face cadouri electorale primarilor. Toate partidele procedează la fel când se află la guvernare. Din moment ce toți procedează la fel, prin rotație, toți sunt la fel de imorali.
