Asculta acest articolEste cât se poate de evident că fostul primar de Sibiu s-a familiarizat cu noua lui postură de politician situat deasupra tuturor. Îi place să fie președinte, tot atât de mult ca și lui Traian Băsescu, în alt sens. În toamna acestui an se împlinesc trei ani de când Klaus Iohannis a câștigat fără drept de apel alegerile prezidențiale în fața contracandidatului său, juvenilul Victor Ponta.
Obsedat de propria lui tinerețe, mirându-se că la o vârstă atât de fragedă a ajuns liderul celui mai mare partid din țară și prim ministru, Victor Ponta și-a stins cu propriile mâini steaua călăuzitoare demisionând ca un copil supărat, întâi din funcția politică, apoi din funcția de prim ministru. Vai de cei învinși!
În timp ce Victor Ponta a demonstrat cu vârf și îndesat că este un învins în toate privințele, fostul său contracandidat și-a urmat drumul ascendent. La început timid, nehotărât, dezorientat atât în politica internă cât și în cea externă, pe măsură ce scena politică devenea la rândul ei tot mai nesigură și dezorganizată, Klaus Iohannis, încet și cu răbdare, a descoperit secretele puterii.
Situat pe treapta cea mai înaltă a politicii, acceptat de populație în ciuda unei răceli puse pe seama originii sale germane, considerat arogant de adversari, Klaus Iohannis s-a integrat relativ repede și în politica internațională. Întâlnirea cu președintele SUA i-a conferit o siguranță de sine care îi dă un avânt. Au urmat alte întâlniri de gradul zero cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, cu noul președinte al Franței, Emanuel Macron. Mai sus de atât nu se poate. A atins vârfurile.
Considerându-se împlinit din punct de vedere al afirmării în plan internațional, lui Klaus Iohannis nu-i rămâne altceva de făcut decât să se concentreze pe activitatea internă. Imaginea este foarte importantă. Chiar mai importantă decât acțiunea în sine. În consecință, Klaus Iohannis are o grijă extremă față de cum apare în public. Îmbrăcându-se în alb, într-un alb imaculat scos în evidență de pantofii negri, aranjându-și cu grijă accesoriile, cureaua închisă, ochelarii de soare, Klaus Iohannis se prezintă ca un fotomodel, în contrast cu restul politicienilor, îmbrăcați neglijent, nebărbieriți, neatenți la imaginea lor exterioară.
Mai mult decât atât, Klaus Iohannis apare la doar doi ani până la alegeri ca singur candidat prezidențial. În PSD nu se pomenește de un candidat prezidențial. Cine îndrăznește să deschidă subiectul atâta vreme cât liderul PSD are o condamnare și nu poate ocupa nici funcția de premier? Cum să lansezi un nume când sunt probleme și cu raportul de putere dintre primul ministru și șeful partidului?
După cum se votează în România nici nu se pune problema ca un contracandidat cu șanse a actualului președinte să nu fie din partea PSD. În timp ce candidatul dreptei se îmbracă în alb stânga nu are nici măcar o listă scurtă cu posibilii candidați.
Paradoxal, stânga are o majoritate parlamentară confortabilă, dat nu are candidat prezidențial. Dreapta este divizată, dar pare să aibă candidatul prezidențial cu cele mai mari șanse.
Dacă într-adevăr Klaus Iohannis este cu ochii pe cel de-al doilea mandat prezidențial, comportamentul lui va fi de aici înainte diferit. Principala lui grijă este să nu facă asupra guvernului presiuni atât de puternice încât să oblige coaliția PSD-ALDE să declanșeze procesul de suspendare.
Prins în capcană, atacat din toate părțile, Liviu Dragnea își va vinde scump pielea. Una din armele politice de rezervă este suspendarea președintelui. Cum va contracara președintele? În niciun caz nu este suficient să se îmbrace în alb pentru a-și demonstra inacțiunea față de PSD.
