Asculta acest articolCum trece din selecta lume a principiilor în lumea reală, Klaus Iohannis riscă să facă gafe. Prin urmare președintele ar trebui să se limiteze la comunicate seci, la enunțuri scurte, concise, astfel încât să nu lase loc interpretărilor. Dacă mergem puțin în spate vom observa că a gafat în fața celor mai nevinovate întrebări. Ultimul exemplu. În cazul Antenelor președintele a încercat să spună că libertatea presei este mai presus de orice, este esențială și determinantă într-o democrație, și a reieșit că a criticat decizia justiției de confiscare a averii lui Dan Voiculescu, în care se includ și clădirile confiscate de stat în care funcționează stațiile de televiziune.
Calificând acțiunea ANAF “heirupistă, nepotrivită și discutabilă“, președintele și-a atras criticile fanilor de pe pagina sa de facebook. A pierdut mii de like-uri, ceea ce l-a îngrijorat în așa măsură încât a revenit asupra declarațiilor. Încercând să spună că a vrut să spună altceva decât a spus, președintele a părăsit încă o dată serafica lume a principiilor.
Nu spunem că președintele ar trebui să locuiască într-o sferă de sticlă. De la șeful statului se așteaptă chiar mai mult decât îi revine prin fișa postului. Traian Băsescu s-a impus ca lider, a devenit cel mai puternic politician tocmai pentru că și-a depășit prerogativele prezidențiale. Nu ne putem aștepta de la Klaus Iohannis să pășească pe urmele fostului președinte. El își dorește să fie un altfel de președinte. Întrebarea este dacă PNL se consolează cu ideea că președintele și-a propus să nu se implice în viața partidelor și, prin urmare, nu ajută deloc partidul al cărui candidat a fost.
Anunțată din timp, cu specificația că președintele va face declarații privind viața politică internă în plenul reunit al Parlamentului, Klaus Iohannis nu a ieșit din tipicul intervențiilor cu care ne-a obișnuit. Presa nu poate scoate aproape nimic picant. Nu a amenințat pe nimeni, nu a vorbit în doi peri, iar în final se poate trage concluzia că nu a spus nimic în plus față de ce știa toată lumea.
Parlamentarii nu au izbuncnit în aplauze, nici nu au bătut din picioare. Prezența a numeroși ambasadori a dat o notă aparte evenimentului. Este primul discurs al președintelui din acest an în fața Parlamentului. Este deosebit prin faptul că este un an electoral. Despre modul în care se fac la noi campaniile electorale a vorbit ceva mai pe larg. A cerut o altfel de campanie. Liniștită, așezată, fără excese și fără pomeni electorale.
Discursul, propabil cel mai lung de la instalarea lui în funcție, se transformă într-un document programatic. Nu i se poate reproșa nimic, însă întrebarea este dacă președintele are mijloacele pentru transformarea acestor idei programatice în fapte reale? Sună frumos, sunt idei moderne, europene, dar care președinte sau care politician nu vorbește frumos? Adversarii se vor grăbi să desființeze discursul președintelui. Presa nu va face decât să ofere suportul unor dezbateri nicidecum așezate și liniștite.
În mod demonstrativ, Victor Ponta a părăsit sala. Traian Băsescu, deja este un critic al politicii externe pe care o promovează Klaus Iohannis. Printre alți adversari declarați se numără și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. În mod special acestora, dar și altora, li s-a adresat președintele avertizând că nu se va limita la rolul de spectator. Se poate trage o concluzie? Da, se poate – Klaus Iohannis a decis că nu va mai fi un președinte spectator.
