Ideea de rasă la partide

Scris de Dumitru Păcuraru, 02 august 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Excelenţa în politică este să măreşti taxele şi impozitele şi să laşi impresia că le micşorezi. Exact acest lucru se întâmplă în această perioadă. Guvernul, în marea lui mărinimie, ca să mai uşureze povara ce apasă pe umerii contribuabililor, se străduieşte să explice că nu poate micşora preţurile, în schimb poate lua măsuri care compensează majorările.
Desigur, măsurile nu se iau imediat, dar se vor lua când cele două partide vor ajunge la un consens. Astfel odată promite ceva PSD, altădată promite altceva PNL, fiecare fiind de bună credinţă.

În opinia PSD impozitarea progresivă şi plafonarea preţurilor ar fi măsura corectă ce trebuie luată. PNL ţine la cota unică, iar în loc de plafonare propune compensare.
Adevărul este că nici PSD, nici PNL, nu-şi susţin propunerile prin cifre. UDMR ar putea fi arbitru, dar acum partenerii de guvernare le-au dat liderilor acestui partid ca temă de casă discursul lui Viktor Orban despre rase. Dacă nu se dezic de teoria avansată de premierul ungar riscă să fie daţi afară de la guvernare.
Un joc în doi la palatul Victoria ar fi mai antrenant, dar cu un UDMR în opoziţie, alianţa PNL-PSD ar părea că nu face altceva decât să transpună în practică exact ideile lui Viktor Orban.
A nu dori să te amesteci cu un partid ca AUR, de exemplu, este simptomul aceleiaşi boli, de data aceasta a purităţii politice.
AUR, mai mult decât UDMR, este partidul care poate încurca socotelile alianţei de nevoie dintre două partide care nu doresc să se amestece între ele. Înainte de a lua la purecat discursul lui Viktor Orban să ne reamintim că PNL şi-a pus în statut interdicţia de a se alia cu PSD. De ce? Pentru că PSD era altfel decât PNL.
Singurele entităţi cu adevărat rasiste sunt partidele. Ele nu doresc să se amestece între ele. Nu admit nici să fie confundate între ele. PNL, fruntaşii partidului, reuşesc cu greu să-şi ascundă superiorul dispreţ faţă de PSD. Preşedintele Iohannis îşi ascunde antipatia viscerală faţă de PSD. Cu toate astea, de voie de nevoie, şi-a dat mâna pentru a guverna o ţară aflată în derivă după criza sanitară provocată de pandemie, afectată de criza energetică, criză amplificată de războiul din Ucraina. Trecând drept partide democratice, PSD şi PNL aşteaptă să fie tratate altfel decât AUR. Întrucât împreună pot asigura o majoritate parlamentară aer de superioritate afişează şi faţă de UDMR.
Se speculează că însuşi preşedintele Klaus Iohannis ar dori să scoată maghiarii de la guvernare. Este greu de explicat logica acestui demers politic. Poate fi vorba doar de o dorinţă a preşedintelui a-şi asigura atenţia Uniunii Europene.
Că ţările recent intrate în Uniune, în speţă fostele ţări socialiste, au motive să fie nemulţumite de modul în care sunt tratate în UE este o realitate care nu poate fi contestată. Ele contină să fie tratate ca membre de mâna a doua.
Polonia s-a manifestat multă vreme ca o forţă de opoziţie. Dacă România ar fi făcut parte din grupul de la Vişegrad cu siguranţă ar fi intrat în UE cu primul val. Ion Iliescu privea în anii 1990-1996 mai mult spre Est decât spre Vest.
De asemenea, dacă nu era stopată ascensiunea politică a lui Liviu Dragnea, dacă era desemnat prim ministru după victoria PSD în alegerile parlamentare din 2016, ne puteam aştepta ca un discurs asemănător cu cel al premierului ungar să rostească şi un Liviu Dragnea.
În fapt este vorba despre un curent anti-Occident tot mai accentuat în rândul ţărilor mărginaşe. Periferia, prin partide de genul FIDESZ şi AUR, parţial ca PSD, îşi cere drepturi egale cu Centrul.
Pe măsură ce criza se va accentua, şi nu sunt semne că situaţia nu se va înrăutăţi, discursuri de genul celui rostit de Viktor Orban se vor auzi tot mai des.
Dacă la toamnă PSD va ieşi de la guvernare, ce tip de discurs va adopta?

Abonează-te acum Online!